Diablo (GOG.com) Review: bătrâneţe, haine grele

Diablo nu cred că mai are nevoie de nicio introducere, fiind jocul responsabil pentru revitalizarea genului RPG în anii ’90, remodelându-l într-o manieră ce şi-a lăsat amprenta asupra a generaţiilor de titluri ce au urmat. A fost jocul care a dat naştere la două continuări extrem de populare şi unui serviciu de multiplayer online – Battle.net – care s-a dezvoltat de-a lungul timpului, devenind principala platformă de distribuţie a celor de la Blizzard Entertainment.

În aceste condiţii, este de neînţeles cum acest joc de-a dreptul legendar, primul Diablo, nu mai era oferit de Blizzard prin niciunul dintre canalele sale oficiale de distribuţie. Pe principiul “mai bine mai târziu decât niciodată”, publisher-ul a realizat această scăpare, apelând la cei de la GOG.com (Good Old Games) pentru a adapta şi relansa Diablo pentru sistemele moderne şi publicul din ziua de astăzi. Astfel, după un timp de aşteptare mult prea mare, acest veritabil clasic poate fi achiziţionat în sfârşit, în mod oficial, de pe GOG.com, la un preţ modic de 8,89€.

Ce primiţi însă pentru aceşti bani? Faţă de alte titluri mai vechi, livrate în forma lor iniţială (eventual doar acompaniate de DOSBox pentru a rula pe sistemele de operare contemporane), GOG a facut eforturi suplimentare cu această adaptare pentru Diablo, oferind în pachet două opţiuni separate de a aborda jocul: o ediţie revizuită, adaptată din anumite puncte de vedere cerinţelor moderne, precum şi versiunea clasică, iniţială, cu toate bunele şi relele cauzate de vârsta sa înaintată (aceasta din urmă încă oferă suport pentru multiplayer online via Battle.net!).

Retuşul grafic din versiunea modernizată a jocului este, din păcate, foarte subtil, având mai degrabă un rol funcţional decât estetic. Mai exact, permite activarea unor opţiuni de filtrare şi upscaling mai avansate (rezoluţia nativă fiind 640×480), precum şi scaling-ul jocului către rezoluţii moderne, în moduri de afişare windowed sau Full Screen.

În ciuda prezenţei tuturor rezoluţiilor posibile şi imposibile în proaspăt adăugata aplicaţie de configurare video, modificările aplicate de GOG nu oferă suport şi pentru afişarea widescreen a jocului atunci când sunt folosite aspect ratios de 16:9 sau 21:9, veteranul Diablo folosind în continuare acelaşi ratio 4:3 îmbătrânit şi complet depăşit. Măcar, atunci când sunt folosite rezoluţii mai mari, upscaling-ul este realizat corect, fiind păstrate proporţiile, cu bare negre adăugate în laterale (toate imaginile din cadrul acestui articol au fost realizate în rezoluţia clasică 1920×1080).

Un alt neajuns vizual pe care o astfel de relansare a jocului ar fi putut-o rezolva este limitarea framerate-ului la 20 de cadre pe secundă, prezentă şi în versiunea originală de Diablo, lansată acum mai bine de două decenii. Nu vă faceţi griji, jocul nu va sacada, fiind conceput încă din start pentru a rula la acest framerate aparte. Totuşi, veţi sesiza imediat mişcarea “în trepte” a cursorului de mouse, care, deşi tolerabilă, rămâne deranjantă. Ca punct pozitiv, versiunea “retuşată” de către GOG oferă suport pentru overlay-ul din clientul GOG Galaxy sau chiar pentru cel al NVIDIA.

În mod normal, poate că nici nu aş fi pus problema îmbunătăţirii acestor aspecte: cine ştie de când datează sursele acestui joc sau dacă cei de la GOG.com sau chiar cei de la Blizzard mai au acces la ele (Diablo şi Diablo II au fost realizate de fosta echipă de la Blizzard North, care nu mai există în acest moment).

Totuşi, în condiţiile în care echipele de fani deja au disponibile mod-uri pentru Diablo (precum este Belzebub, disponibil aici), care corectează aceste neajunsuri, adăugând suport real (fără upscale) şi pentru rezoluţiile wide şi ultra-wide, dar şi pentru framerate de 60fps, acest gen de lipsuri nu mai pot fi trecute cu vederea atât de uşor. Este păcat că nici Blizzard şi nici GOG nu au fost dispuşi să facă acest pas suplimentar, mulţumindu-se, până la urmă, cu o banală adaptare a vechiului joc.

Din fericire, bătrânul Diablo rămâne, chiar şi astăzi, la fel de jucabil şi atractiv precum era şi acum mai bine de douăzeci de ani. În ciuda aspectului grafic învechit, atmosfera apăsătoare, stilul artistic matur şi întunecat, gameplay-ul revoluţionar şi vocile neaşteptat de bine interpretate (cel puţin pentru acele vremuri) şi, nu în ultimul rând, muzica superbă justifică pe deplin investiţia, mai ales dacă nu deţineţi deja vreo ediţie anterioară a jocului.

Din versiunea oferită de GOG lipseşte şi expansion-ul Hellfire pentru Diablo, această omisiune fiind însă mult mai uşor de justificat: Hellfire nu a fost realizat de Blizzard, ci de Synergistic Software şi Sierra, iar elementele adăugate nu au fost tocmai gustate de fanii jocului original. Aşadar, Diablo-ul oferit acum prin GOG.com reprezintă exact experienţa originală, nealterată şi viziunea iniţială a celor de la Blizzard, care, în ciuda vârstei sale înaintate, a reuşit să mă ţină din nou lipit de monitorul PC-ului pentru ore bune. Şi asta în condiţiile în care, pe PlayStation 4, Sekiro: Shadows Die Twice mă aştepta răbdător.