Soul Calibur VI Review: luptele arcade duse la un nou nivel

În ultima vreme, producătorii japonezi au început să facă eforturi considerabile pentru ca jocurile lor să fie accesibile unei public cât mai numeros, acestea fiind adaptate cerinţelor şi pretenţiilor actuale. Bandai Namco Entertainment nu face excepţie şi, după un excelent Tekken 7, niponii revin cu un nou fighting game cu tradiţie: Soul Calibur VI.

Avem de-a face cu un nume strâns legat de Dreamcast (cea din urmă consolă a companiei SEGA), platformă pe care şi-a făcut apariţia primul Soul Calibur, însă care îşi trage originile din mult mai vechiul joc Soul Edge, lansat la mijlocul anilor ’90 pentru PlayStation şi cabinete arcade. Şi, pentru că tot am amintit despre cum companiile japoneze încearcă să se adapteze situaţiei actuale, Soul Calibur VI marchează o premieră pentru serie, fiind primul său titlu care beneficiază şi de o versiune pentru PC, lansată simultan cu cele de console.

Astfel, este lesne de înţeles motivul pentru care mulţi dintre gamerii din România (care au crescut cu jocurile pentru PC) nu sunt extrem de familiarizaţi cu această serie. Şi nici nu trebuie, Soul Calibur VI fiind conceput, din punct de vedere narativ, drept un soi de reimaginare a evenimentelor ce au dat startul poveştii iniţiale. Ca gameplay, Soul Calibur VI este un joc de lupte cu mişcare tridimensională, în care personajele se pot deplasa şi în “adâncimea” planului prezentat de cameră. Nu în ultimul rând, încă de la debut, seria a pus accentul pe confruntările cu arme albe, fiecare personaj fiind înzestrat cu o sabie, un topor, o suliţă sau cine ştie ce altă variaţie a acestor teme.

De altfel, dacă tot a venit vorba de originile seriei şi de personajele incluse, Soul Calibur VI se concentrează în principal pe o distribuţie formată din luptători clasici, extrem de familiari pentru fani, cum ar fi Siegfried, Kilik, Nightmare sau Yoshimitsu, alături de câteva apariţii noi precum Grøh sau Azwel. Seria şi-a făcut deja o tradiţie din a împrumuta personaje-invitate din alte jocuri sau produse media, de această dată acest rol fiind jucat de Geralt of Rivia, eroul seriei The Witcher potrivindu-se cum nu se poate mai bine în universul medieval din Soul Calibur. De altfel, cei de la CD Projekt şi Bandai Namco au o relaţie de colaborare strânsă, publisher-ul ocupându-se de distribuţia The Witcher III în Europa, aceasta fiind evidenţiată şi de modul plin de atenţie la detaliu în care Geralt a fost implementat în acest joc, cu toate mişcările specifice la locul lor, acompaniate armonios de magiile bazate pe simbolurile specifice witcherilor.

Şi, deşi sistemul de luptă propriu-zis din Soul Calibur VI ascunde o profunzime care mai mult ca sigur că va gâdila orgoliile pasionaţilor acestui gen de jocuri, titlul celor de la Bandai Namco reuşeşte să fie extrem de accesibil şi atrăgător şi pentru începători, regulile şi atacurile de bază fiind foarte uşor de înţeles şi utilizat. Mai mult, conceptul de Ring Out (aruncarea oponentului în afara suprafeţei de luptă) poate schimba mult strategia confruntărilor, transformând defensiva într-o tactică pe cât de înşelătoare, pe atât de eficientă în anumite cazuri.

Per total însă, marele merit al lui Soul Calibur VI este modul în care elementele sale, pornind de la personaje, mişcare, voci, acţiune şi culminând cu reprezentarea vizuală a loviturilor speciale, reuşesc să recreeze acele sentimente de “spectacol” şi fluenţă caracteristice titlurilor rulate pe cabinatele arcade.

Şi pentru că tot am amintit mai devreme de personajele incluse în Soul Calibur VI, producătorii au mers mai departe, oferind jucătorilor posibilitatea de a-şi crea proprii eroi, cu un nivel de personalizare demn de invidiat, cel puţin la nivel vizual. Aceste personaje unice pot fi apoi folosite într-o varietate de moduri de joc, cum ar fi Training, Versus sau Arcade. Mai mult, eroii astfel creaţi pot fi utilizaţi şi în modurile ranked sau casual Online, desfăşurarea meciurilor, conform experienţei noastre, fiind decentă. Totuşi, cei care aspiră la perfecţiune în Soul Calibur VI ar trebui să se limiteze la confruntările multiplayer locale, pe acelaşi sistem.

Pentru pasionaţii de experienţe single player, Soul Calibur VI aduce nu unul, ci două moduri de joc bazate pe poveste: Soul Chronicle şi Libra of Souls. Din păcate, niciunul dintre acestea nu reuşeşte să se ridice la nivelul oferit de concurenţă prin jocuri precum Mortal Kombat X sau Injustice 2. Cel mai mult se apropie Soul Chronicle, care încearcă să redea firul narativ prin intermediul unor dialoguri, acompaniate de un slide show de artwork-uri şi portrete decent realizate, piperate de inevitabilele lupte. Pe lângă povestea principală, fiecare personaj (inclusiv Geralt) beneficiază de de o mini-campanie proprie, întregind astfel naraţiunea.

Mai complex se doreşte a fi Libra of Souls, o combinaţie de pen and paper RPG, dialoguri text aproape interminabile şi lupte scurte. Inexplicabil, deşi acest mod de joc are în prim plan un personaj custom, nu pot fi folosiţi eroii creaţi pentru celalalte moduri, jucătorii fiind nevoiţi să creeze alţi luptători special pentru aventura din Libra of Souls. Depedenţa de dialogurile prea lungi, redate doar în mod text, fără voci, precum şi modul relativ neatractiv în care este prezentat progresul, prin intermediul unei hărţi bidimensionale împânzite de icoane, transformă Libra of Souls în cel mult un bonus oarecum superficial, fără prea mare greutate într-un astfel de joc orientat către acţiune şi efecte vizuale spectaculoase.

Grafic, Soul Calibur VI se prezintă foarte bine, personajele bucurându-se de o realizare detaliată, cu multă atenţie oferită în special armurilor pe care acestea le poartă. Animaţiile sunt fluente, iar întregul joc ruleaza la un framerate constant de 60 de cadre pe secundă, indiferent de platforma aleasă. Din păcate, la nivel tehnic, cei de la Bandai Namco nu au reuşit să tragă prea multe învăţături de pe urma dezvoltătorii lui Tekken 7, joc ce foloseşte acelaşi motor grafic precum Soul Calibur VI (Unreal Engine 4), neajunsurile primului fiind evidente şi de această dată: versiunea pentru Xbox One rulează într-o rezoluţie ridicolă de numai 720p (1280×720), în timp ce jocul abia atinge 1080p (1920×1080) şi 1440p (2560×1440) pe consolele PlayStation 4 Pro, respectiv Xbox One X.

Probabil că de vină sunt decorurile foarte detaliate şi iluminarea acestora ce se schimbă de la o rundă la următoarea, însă tot este dezamăgitor în raport cu performanţele atinse de alte jocuri de gen. La capitolul audio, lucrurile stau mult mai bine, cu muzică excelentă şi voci bine alese, în special cea a “crainicului”, care prezintă, într-o manieră dramatică, până şi arenele de luptă înainte de fiecare confruntare.

Totuşi, lăsând la o parte aceste mici inconveniente de ordin tehnic, precum şi modul minimalist în care au fost implementate cele două moduri bazate pe poveste, Soul Calibur VI rămâne un fighting game spectaculos, ce oferă acel feeling specific cabinetelor arcade, uşor de “prins” pentru începători şi un veritabil “must play” pentru veteranii genului.