Spider-Man Review: open world “împânzit” de… suflet

Am intrat în toamna calendaristică, locul soarelui de pe cer fiind deja luat de câţiva nori, temperatura devenind, la rândul ei, ceva mai… tolerabilă. Nu ar trebui să vă faceţi griji însă, vom avea ocazia să ne “înfierbântăm” în continuare cu numeroasele jocuri video ce-şi vor face apariţia în această perioadă a anului, primul pe această listă fiind chiar noul Spider-Man, rezultat al colaborării dintre Marvel Entertainment, publisher-ul Sony Interactive Entertainment şi studioul de tradiţie Insomniac Games.

Nu mai este un secret faptul că redacţia Go4games a avut deja ocazia să încerce Spider-Man încă din iulie, atunci când am avut la dispoziţie o versiune preliminară a jocului, suficientă însă pentru a ne face o impresie despre cum este structurat şi cum decurge jocul celor de la Insomiac Games. Aşadar, înainte de a continua, vă invităm să aruncaţi un ochi încă o dată pe preview-ul nostru exclusiv, majoritatea celor amintite acolo fiind cât se poate de valabile şi în cazul versiunii finale a jocului.

Pe scurt, încă din fazele preliminare ale proiectului, cei de la Insomniac Games au insistat pentru o poveste originală în cadrul limitelor impuse de universul Spider-Man, fără preluări sau inspiraţii directe din filmele, desenele animate sau benzile desenate deja existente. Astfel, în noul joc, avem de-a face cu un Peter Parker mai matur, cu nu mai puţin de opt ani de experienţă în costumul Omului Păianjen, precum şi cu un “remix narativ” al rolurilor jucate de unele dintre cele mai cunoscute personaje din acest univers: mătuşa May se ocupă de un centru de ajutorare a oamenilor fără adăpost, Mary Jane Watson este o reporteriţă ambiţioasă pentru Daily Bugle, ziar pentru care Peter a renunţat să mai lucreze în favoarea unei colaborări, în domeniul cercetării ştiinţifice, cu dr. Otto Octavius.

Astfel, deşi lucrurile pot părea chiar neobişnuite la prima vedere, evoluţia narativă va merge într-o direcţie familiară fanilor Spider-Man, fără a lipsi întorsăturile de situaţie, nu neapărat surprinzătoare, însă absolut suficiente pentru a întregi o poveste reuşită pentru acest univers. Şi, deşi avem parte de un mediu de joc deschis, producătorii merită lăudaţi pentru abordarea lor directă: dacă doriţi să trăiţi doar povestea din Spider-Man, o puteţi face fără niciun fel de limitare artificială, urmând doar firul misiunilor principale, fără a pierde vremea cu niciuna dintre activităţile suplimentare din Manhattan-ul celor de la Insomniac. O mare bilă albă la acest capitol pentru Spider-Man, în comparaţie cu formulele de progresie forţate folosite în alte titluri, ancorate în tot felul de limitări artificiale (cum ar fi cea din Assassin’s Creed Origins, spre exemplu).

Revenind la structura open world din Spider-Man, putem spune că aceasta este şi cel mai mare minus al jocului, dar şi unul dintre punctele sale forte. Minus pentru că organizarea Manhattan-ului virtual din Spider-Man seamănă suspect de mult cu ce întâlneam acum câţiva ani în mai toate jocurile open world, cum ar fi Assassin’s Creed sau inFamous. Mai exact, mediul de joc este împărţit în mai multe sectoare, fiecare cu propriile turnuri ce trebuie activate, care, la rândul lor, au darul de a “descoperi” porţiuni din hartă şi de a evidenţia activităţile suplimentare şi misiunile secundare ce pot fi abordate în respectivele zone. Iar când vine vorba de aceste activităţi, avem parte din nou de un déjà vu puternic, cu obiecte colecţionabile răspândite pe toată harta, porumbei ce trebuie vânaţi prin tot oraşul şi capturaţi, baze ale inamicilor ce trebuie eliberate etc.

Diferenţa o face însă faptul că mai toate aceste activităţi, faţă de alte titluri ce folosesc “tocita” formulă open world, rămân foarte “fun” de executat pe tot parcursul jocului. Lucru facilitat de excelenta mecanică de web swinging, cu ajutorul căreia deplasarea prin oraş devine o adevărată plăcere. Ce-i drept, aceasta necesită un oarecare timp de acomodare, însă, odată deprinsă şi deblocate acrobaţiile, pur şi simplu uiţi că jocul beneficiază şi de funcţia de fast travel. În privinţa obiectelor colecţionabile, dobândirea acestora îţi oferă un sentiment de “realizare”, răsplătindu-te cu mici amintiri din aventurile precedente ale lui Peter Parker (în cazurile rucsacelor presărate prin oraş) sau diferite trofee (când completezi anumite fire narative secundare). Pe lângă acestea, fiecare astfel de activitate dusă la bun sfârşit are ca rezultat câştigarea de diferite token-uri, acestea putând fi folosite pentru deblocarea de noi costume (fiecare costum vine cu propria abilitate specială) sau de upgrade-uri pentru gadget-urile folosite de Spidey.

Un alt element ce menţine factorul “fun” la cote înalte sunt luptele din joc. După cum am amintit şi în preview, sistemul de combat din Spider-Man împrumută conceptele de bază din titlurile Batman Arkham, însă o face într-un mod deosebit de inspirat. Pe lângă butonul de atac şi cel de eschivă, experienţa de luptă este îmbogăţită cu elemente caracteristice eroului-păianjen: posibilitatea de a folosi pânza pentru a incapacita inamicii, pentru a le smulge armele din mâini, pentru a folosi obiectele din mediul înconjurător drept proiectile, execuţiile speciale etc. De asemenea, spre deosebire de Batman, Spider-Man îşi poate purta bătăliile şi “la înălţime”, anumite tipuri de inamici fiind mai vulnerabili atunci când sunt proiectaţi în aer.

Tuturor acestor posibilităţi li se adaugă şi elementele de stealth, dar şi gadget-urile de care aminteam mai devreme, completând tabloul unor lupte extrem de dinamice, în care trebuie să alternezi mereu între abordări şi atacuri pentru a face faţă valurilor de inamici. Ajută şi faptul că, faţă de versiunea de preview, nivelul de dificultate a fost ajustat, setarea medie de dificultate fiind mult mai accesibilă decât în varianta preliminară pe care am putut-o încerca în iulie.

Pe lângă toate acestea, interesul jucătorului este menţinut viu şi prin segmentele din cadrul poveştii principale în care vei avea ocazia să întruchipezi şi alte personaje jucabile, cum ar fi MJ. În aceste momente, poţi avea parte fie de secvenţe de explorare, în care trebuie să rezolvi unele puzzle-uri, fie de porţiuni stealth, unde, cu sau fără ajutorul anumitor tool-uri, trebuie să parcurgi un anumit traseu fără a fi reperat de inamici. De asemenea, punctele importante ale poveştii sunt marcate de bătălii cu boşi (unii dintre aceştia fiind opţionali, găsiţi doar prin misiunile secundare ale jocului), aceste secvenţe fiind suficient de diferite între ele şi adaptate abilităţilor speciale ale fiecărui astfel de inamic.

Per total, în ciuda unor aspecte poate prea familiare, Spider-Man este un joc de care cu greu te dezlipeşti. Totuşi, există şi nişte aspecte mai putin plăcute, care nu reuşesc însă să ştirbească din impresia excelentă lăsată de acest titlu. Este vorba despre momentele când, ieşit din costumul lui Spider-Man, Peter Parker este nevoit să realizeze diferite experimente, reproduse cu ajutorul unor mini-games simplistice, inspirate din bătrânul Pipe Mania. Niciunul nu este cu adevărat dificil, însă sacadează în mod inutil acţiunea jocului. Un alt element care deranjează în acest sens sunt anumite secvenţe cinematice câteodată prea lungi: deşi excelent realizate, acestea prezintă nişte scene care ar fi putut fi jucabile, sporind implicarea jucătorului în unele decizii şi acţiuni vitale pentru poveste. Ce-i drept, în unele momente, trebuie intervenit în cadrul acestor secvenţe cinematice prin îndeplinirea de Quick Time Events, însă această abordare parcă nu este suficientă şi, de ce să nu o spunem, uşor învechită pentru toamna anului 2018.

Reîntorcându-ne la punctele pozitive, Spider-Man este un titlu deosebit de arătos, o calitate ce merită scoasă în evidenţă, având în vedere că Insomniac Games nu şi-a propus neapărat să confere jocului un aspect fotorealist. Avem de-a face cu un cumul de factori, în evidenţă ieşind stilul artistic folosit, ce poartă “semnătura” artiştilor din studio, aspectul personajelor aducând aminte mai degrabă de seria Resistance decât de alte titluri cu grafică ultra-realistă. Animaţiile, în special cele ale Omului Păianjen, sunt excelente, fiind evident faptul că producătorii au studiat cu atenţie filmele şi alte referinţe atunci când au reprodus setul de mişcări ale lui Spidey. Orice fan înrăit Marvel ar trebui să fie mai mult decât încântat de acest accent pus pe autenticitate.

Cât despre recentul scandal referitor la “downgrade-ul” vizual al jocului, nici vorbă de aşa ceva: Spider-Man este unul dintre cele mai impresionante jocuri open world din punct de vedere vizual, framerate-ul de 30fps fiind păstrat constant aproape tot timpul (cu foarte rare instanţe în care mai coboară, atunci când pe ecran apar foarte multe explozii sau efecte speciale). Photo Mode-ul promis pentru lansare nu a fost disponibil în ediţia pentru review, toate imaginile ce acompaniază acest articol fiind capturate direct din joc, fără niciun “truc” suplimentar. Dacă ar fi să căutăm totuşi nod în papură la acest capitol, am putea aminti faptul că jocul nu beneficiază de un ciclu dinamic zi-noapte, perioada zilei în care are loc acţiunea şi efectele meteorolgice fiind modificate în funcţie de progresul din poveste, aceste tranziţii necesitând nişte timpi de încărcare suplimentari.

În privinţa părţii audio a jocului, avem doar laude pentru Spider-Man: personajele sunt interpretate excelent, de actori cu experienţă, cum ar fi Yuri Lowenthal (prinţul Persiei din The Sands of Time) drept Peter Parker/Spider-Man, sau Laura Bailey (Uncharted: The Lost Legacy, Batman: The Enemy Within, Injustice 2, Gears of War 4, seria Mass Effect etc.) în rolul lui MJ. Iar coloana sonoră ar putea câştiga câteva premii la sfârşitul anului, momentele-cheie din poveste, precum şi secvenţele de web swinging de prin oraş fiind acompaniate de porţiuni muzicale de-a dreptul “înălţătoare”.

Chiar dacă, personal, mi-aş fi dorit ca producătorii să-şi asume mai multe riscuri cu un astfel de joc şi să caute o abordare ceva mai originală, trebuie să recunosc că Spider-Man s-a dovedit a fi una dintre cele mai consistente experienţe oferite de un titlu lansat în ultimii ani. Formula open world, ştirbită şi de-a dreptul banalizată de abundenţa de titluri similare publicate în special de Ubisoft, este readusă la viaţă cu succes de Insomniac Games, Spider-Man dovedind că are acel ingredient-minune care lipseşte prea multor jocuri contemporane cu pretenţii: sufletul.

– Joc furnizat pentru review de Sony Interactive Entertainment Europe –