Hotel Transylvania 3 Monsters Overboard Review: în vacanţă fără busolă

Bram Stoker este cel mai cunoscut pentru romanul său Dracula, care, deşi are origini contestate, a inspirat o serie de producţii hollywoodiene, făcând din vampiri unul dintre subiectele preferate ale fabricii de vise de dincolo de ocean. Una dintre cele mai amuzante adaptări ale subiectului a fost oferit Genndy Tartakovsky, cunoscut în special pentru desenele animate ale sale difuzate de Cartoon Network. După succesul serialelor Laboratul lui Dexter sau Samurai Jack, regizorul şi-a încercat norocul şi cu animaţii care au debutat pe marele ecran, Hotel Transylvania fiind un succes instant.

Al treilea film, Hotel Transylvania 3: Summer Vacation, care rulează deja şi în cinematografele din România, a primit şi o adaptare de joc video, dezvoltată de Outright Games şi publicată de Bandai Namco Entertainment. Distribuitorul are o istorie în a ne aduce jocuri bazate pe filme şi seriale, unele dintre acestea fiind chiar reuşite. Din păcate, Hotel Transylvania 3: Monsters Overboard pare mai degrabă o încercare eşuată de a profita de succesul francizei pe care se bazează, fiind un joc video distractiv doar pentru audienţa cu o vârstă mai fragedă.

Bazat pe evenimentele din film, jocul îi prezintă pe Drac şi pe anturajul său de personaje „colorate”, care naufragiază pe Lost Islands. Sarcina jucătorului, care va intra fie în cămaşa pestriţă a lui Drac, fie în costumul de plajă al lui Mavis, este să-i recupereze pe Frankestein, Murray şi Wayne, alături de părţile busolei fără de care vasul de croazieră nu poate să-şi continue drumul. Aceasta este intriga, desfăşurarea acţiunii din joc şi deznodământul. Nu există expoziţiune sau punct culminant, nu există întorsături de situaţie – toată povestea jocului poate fi rezumată într-o singură frază, prezentată pe carcasa discului.

De-a lungul celor opt-zece ore cât durează jocul, cei care se aventurează să salveze monştrii pierduţi vor călători pe trei insule în reprize de câte zece minute, perioadă care, prin găsirea de comori, poate fi extinsă la 12-15 minute. Motivul oficial al acestei limitări artificiale este faptul că Drac sau Mavis nu pot explora insulele decât noaptea. În realitate, producătorii au încercat să tragă cât mai mult de joc, care de altfel putea fi terminat într-o singură după-amiază.

Deşi eroii noştri ocupă rolul principal, ei nu fac nimic altceva decât să dea comenzi creaturilor băştinaşe de pe insule, aşa numitele Impas. Aceste creaturi dispun de o abilitate specială: preiau trăsăturile personajelor cu care se întâlnesc. Astfel, primilor Impas pe care-i întâlnesc pe cei doi vampiri din film le vor creşte aripi de liliac, dobândind abilitatea de a zbura. Mai încolo, după eliberarea monştrilor pierduţi, jucătorii vor dobândi noi Impa care vor semăna cu Wayne, putând să sape, cu Frankenstein, având puteri fizice sporite şi cu Murray, putând să ridice ziduri de nisip.

Combinarea abilităţilor acestor Impa va fi necesară pentru rezolvarea puzzle-urilor, care, la rândul lor, deschid calea către comori. Aceste comori, după ce au fost descoperite şi transportate în siguranţă către anumite puncte de pe hartă, extind abilităţile lui Drac sau ale lui Mavis de a sta mai mult pe insulă sau de a controla mai mulţi Impa simultan. Lipsa unei hărţi care să poată fi consultată în timpul misiunilor este o altă limitare care pare aplicată doar pentru a prelungi durata jocului. Singura metodă de a naviga este memorarea hărţii insulelor înainte de a porni în explorarea lor. Scopul final este învingerea unui creaturi supradimensionate pe fiecare insulă, dobândind astfel câte o piesă din busola dezmembrată.

Din păcate, lucrurile nu devin mai captivante, Hotel Transylvania 3: Monsters Overboard oferind o experienţă simplistă din mai toate punctele de vedere: confruntările sunt repetitive şi nu aduc nicio satisfacţie reală, iar puzzle-urile presupun deblocarea tuturor tipurilor de Impa şi folosirea lor adecvată. Luptele cu boşii de nivel aduc puţină varietate, presupunând învăţarea şi exploatarea punctelor slabe ale acestora. Excepţie face ultimul boss, care, în loc să reprezinte cea mai mare provocare, este mai uşor de învins decât un oponent obişnuit, datorită îmbunătăţirii abilităţilor celor doi eroi prin găsirea comorilor ascunse pe insule. Producătorii recomandă jocul ca distracţie pentru întreaga familie. În realitate însă, singurii care se vor amuza cu gameplay-ul simplist sunt aceiaşi copii care-şi vor trage părinţii de mânecă, disperaţi după jucărioarele de plastic oferite de Happy Meal.

Lucrurile nu se îmbunătăţesc nici la capitolul grafică. Nu-mi amintesc ultimul joc în care secvenţele de început şi de final sunt de fapt o înşiruire de diapozitive. Este greu de înţeles de ce au ales producătorii această soluţie, mai ales în condiţiile în care secvenţele intermediare derulate după găsirea bucăţilor de busolă sunt complet animate. Nivelul grafic nu face cinste nici măcar generaţiei actuale de console, nivelurile, personajele şi animaţiile amintindu-ne mai degrabă de începutul erei PS3.

Dezamăgirea este completată de capitolul audio. Deşi peste muzica anostă putem trece cu vederea, lipsa vocilor actorilor din film este un mare minus. Iar în afară de actorul care-şi împrumută vocea lui Drac, ceilalţi membri ai echipei nici măcar nu au încercat să sune precum actorii celebri din film.

Per ansamblu, nu putem recomanda Hotel Transylvania 3: Monsters Overboard decât copiilor care vor să continue aventura din film de-a lungul unui sfârşit de săptămâna ploios. Ceilalţi membri ai familiei mai bine se uită la film, citesc cartea semnată de Stoker sau se uită la un episod din Samurai Jack.