Hidden Agenda Review: cum să descarci bateria telefonului în două ore

Există o perioadă în ciclul de viaţă a fiecărei console dedicate jocurilor video în care priorităţile producătorilor încep să se îndrepte către aşa-zisa piaţă „casual”. Cu alte cuvinte, dupa ce au prins în mreje gamerii hardcore, îşi concentrează atenţia şi asupra jucătorilor de ocazie, încercând să-i transforme în clienţi cu ajutorul a tot felul de practici mai mult sau mai puţin eficiente. S-a întâmplat pe vremea PlayStation 2-ului prin lansarea accesoriului EyeToy, s-a întâmplat pentru Xbox 360 cu deja faimosul Kinect şi iată că se întâmplă acum şi pentru PlayStation 4. Din fericire, de această dată nu mai trebuie să plătim pentru un accesoriu suplimentar.

În schimb, găselniţa găsită de Sony pentru a atrage publicul casual către PlayStation 4 poartă numele de PlayLink, permiţând controlul a diferite tipuri de jocuri de consolă prin intermediul propriului smartphone (sau a propriei tablete, dacă preferaţi ecranele ceva mai mari). Astfel, fiecare joc inclus în acest program beneficiază de o aplicaţie dedicată, ce trebuie descărcată de pe Google Play sau AppStore (în funcţie de sistemul de operare folosit de telefonul sau tableta dvs., neapărat conectate la aceeaşi reţea cu consola) pentru a-l putea rula corespunzător.

Şi dacă, în teorie, acest gen de abordare ar trebui să funcţioneze decent în ceea ce priveşte jocurile de tip quiz (unde fiecare jucător poate răspunde prin intermediul telefonului, fără ca ceilalţi participanţi să-i poată „copia” soluţia) sau karaoke (unde folosirea microfonului de pe telefon pare o soluţie mult mai la îndemână decât eventuala folosire a unui accesoriu suplimentar), trebuie să recunosc ca am fost luat prin surprindere, nu neapărat într-un mod plăcut, de implementarea PlayLink din Hidden Agenda.

Şi asta pentru că, în acest caz, avem parte de un nou titlu de la Supermassive Games, părinţii lui Until Dawn, realizat într-o manieră asemănătoare cu acesta. De această dată însă, nu vom mai avea de-a face cu o aventură horror cu adolescenţi, ci de un thriller psihologic poliţist, în care jucătorii vor fi nevoiţi să captureze un criminal în serie. În rolul principal o veţi recunoaşte pe Katie Cassidy, cunoscută mai ales datorită rolului lui Laurel Lance din serialul Arrow.

La prima vedere, Hidden Agenda dă senzaţia că se ridică la nivelul precendetului titlu al celor de la Supermassive Games: grafica este de calitate, personajele şi mimica feţelor acestora sunt foarte bine realizate, iar interpretarea vocală lasă impresia de autenticitate. Conceptul de bază al gameplay-ului este aproape identic cu ceea ce întâlnim şi în alte astfel de titluri, precum creaţiile celor de la Telltale Games: pe parcursul poveştii, jucătorii trebuie să facă anumite alegeri sau să parcurgă secvenţe de tip QTE (quick time event) pentru a determina în ce direcţie se va îndrepta firul narativ, existând mai multe finaluri, ba chiar şi posibilitatea ca personajele controlate să moară.

În acest context, tocmai controlul prin smartphone introdus de PlayLink pare cel mai inutil element al acestui joc. În loc să iei aceste decizii prin intermediul apăsării unui buton (metodă care funcţioneaza adecvat, dacă ar fi să ne luăm după exemplele oferite de jocurile Telltale sau de Heavy Rain, spre exemplu), trebuie să plimbi un cursor pe ecran cu ajutorul touch screen-ului telefonului. De asemenea, pe aplicaţia de pe telefon se ţine evidenţa personajelor pe care le-ai întâlnit în poveste, precum şi a deciziilor importante.

Cu alte cuvinte, nimic ce nu ar fi putut fi gestionat elegant cu un meniu in-game. Poate că ar fi fost mult mai potrivită o abordare în care jucătorii ar fi putut folosi şi controllerele DualShock 4 (mai ales că acestea sunt dotate cu un touch pad, deci controlul propriu-zis ar fi rămas neschimbat) şi nu doar opţiunile restrictive oferite de PlayLink. Din păcate, eşti forţat să-ţi iroseşti bateria telefonului, în condiţiile în care 99% din ce contează în joc se desfăşoară pe ecranul televizorului.

Lucrurile se schimbă un pic atunci când alegi să parcurgi Hidden Agenda în multiplayer. Desfăşurat exclusiv local, pe aceeaşi consolă, multiplayer-ul permite două abordări: fie parcurgerea poveştii în mod cooperativ, fie în mod competitiv, diferenţele nefiind nici de departe atât de mari precum ne-am fi aşteptat. Astfel, în modul cooperativ, jocul se desfăşoară fix ca în single player, deciziile narative fiind însă luate de majoritatea participanţilor (fiecare jucător beneficiază de un cursor separat, controlabil prin intermediul propriului telefon).

Există şi „cărţi de joc”, atribuite individual fiecărui jucător dacă acesta reuşeşte să parcurgă cu succes secvenţele QTE sau descoperă, cu ajutorul cursorului din dotare, anumite indicii presărate prin mediile de joc. Cu ajutorul acestora, un jucător îşi poate impune propria opţiune în momentele-cheie ale poveştii, voturile celorlalţi participanţi la joc fiind ignorate. Atenţie însă, activarea unei astfel de cărţi poate fi contracarată de folosirea unei cărţi similare de către un alt jucător, respectiva decizie narativă urmâd să cadă pe umerii acestuia din urmă.

Jocul curge într-un mod similar şi în mod competitiv, diferenţa fiind făcută însă de adăugarea elementului care dă şi titlul jocului: aşa-numitele Hidden Agendas. Pe scurt, în anumite momente ale poveştii, doar pe ecranul unuia dintre jucători va apărea o anumită „misiune specială” de tipul „personajul X nu trebuie să-şi strice relaţia cu şeful său”. Fără a le comunica acest lucru direct celorlalţi participanţi la joc, acesta trebuie să se asigure că sunt luate deciziile necesare pentru ca „obiectivul său secret” să fie îndeplinit (caz în care primeşte 100 de puncte). Dacă însă ceilalţi jucători descoperă interesul ascuns al colegului lor, îi pot dejuca planurile, primind fiecare câte 50 de puncte. Evident, la sfârşitul poveştii, jucătorul cu cele mai multe puncte câştigă.

Şi pentru că tot am ajuns la acest subiect, „sfârşitul” poveştii vine foarte repede, după nici două ore de joc. Într-adevăr, este încurajată parcurgerea jocului de mai multe ori, pentru a beneficia de „finalul bun”, pentru a îi experimenta toate dialogurile şi posibilităţile narative, precum şi pentru a câştiga toate trofeele de PSN puse la bătaie. Totuşi, mai ales în timpul unei petreceri, nu ştiu cine va prefera să piardă încă două ore cu o poveste ce riscă în mare parte să se repete în loc să socializeze la un pahar, să danseze etc. Mai ales în condiţiile în care nu poţi continua dintr-un capitol anume al jocului, ci trebuie să o iei din nou de la început.

Aşadar, pentru majoritatea jucătorilor, Hidden Agenda va reprezenta un film interactiv de aproximativ două ore, timp în care îşi vor consuma şi o bună parte a bateriei de la telefon. Mult prea puţin peste cei 90 lei pe care Sony îi cere pentru joc, episoadele celor de la Telltale Games reprezentând, din majoritatea punctelor de vedere, oferte mult mai bune, cu un timp de gameplay comparabil, control net superior şi un preţ de patru ori mai accesibil. Astfel, asocierea lui Hidden Agenda cu programul PlayLink nu face decât să-i ştirbească potenţialul enorm, ucigând din faşă ceea ce ar fi putut fi următorul Until Dawn.