Little Nightmares Review: coşmaruri în cantităţi limitate

În ultimul deceniu, curentul jocurilor indie a luat un avânt sesizabil, multe dintre aceste titluri sfârşind prin a fi mai apreciate decât jocurile AAA provenite de la publisheri cu pretenţii. O astfel de apariţie memorabilă a fost Limbo, a celor de la Playdead, urmat de o „continuare” pe măsură: Inside. De ce am amintit de aceste două joculeţe? Pentru că Little Nightmares se inspiră puternic din formula lor, producătorii de la Tarsier Studios beneficiind şi de aportul unui publisher cu renume precum Bandai Namco.

Cu alte cuvinte, avem de-a face tot cu un platformer piperat cu tot felul de puzzle-uri, în care rolul principal este jucat de un copil. Mai mult, Little Nightmares abordează acelaşi stil narativ minimalist, în care jucătorul este nevoit să pună singur cap la cap indiciile găsite pe parcursul jocului pentru a desluşi firul poveştii. Din păcate, am rămas cu impresia că Tarsier Studios a exagerat cu acest aspect, tot ceea ce ştim despre joc fiind că eroina principală, o fetiţă numită Six, echipată doar cu o brichetă, încearcă să evadeze dintr-un complex subacvatic numit The Maw, unde personaje groteşti se hrănesc cu preparate realizate din corpurile altor copii. Iar aceste elemente le-am aflat de pe site-ul oficial, jocul propriu-zis fiind mult prea zgârcit când vine vorba de a dezvălui orice fel de elemente narative. Apreciez atunci când misterul este bine dozat în cadrul poveştii unui joc, însă mi s-a cam acrit de titluri despre care trebuie să vizionezi clipuri pe YouTube, cu tot felul de teorii create de fani, pentru a înţelege, cât de cât, „ce-a vrut să spună autorul”.

Spre deosebire însă de jocurile celor de la Playdead, Little Nightmares este o idee mai complex, nivelurile construite de Tarsier Studios beneficiind şi de adăugarea celei de-a treia dimensiuni, de multe ori puzzle-urile fiind gândite în jurul ideii de „adâncime” a mediului de joc. Din păcate, fiind totuşi vorba despre un platformer, în care trebuie să execuţi nişte mişcări cu precizie, adăugarea celei de-a treia dimensiuni duce la sărituri efectuate „pe lângă”. Din fericire, momentele de acest tip nu sunt prea dese în Little Nightmares, jocul fiind foarte scurt (aproximativ patru ore de gameplay de la început şi până la sfârşit, descoperind majoritatea secretelor).

Capitolul la care Little Nightmares îşi depăşeşte în mod clar sursele de inspiraţie este reprezentat de întâlnirile cu boşii, dacă le putem spune aşa. Şi asta pentru că Six nu se va „lupta” propriu-zis cu aceste personaje diforme, ci va încerca să le evite, fie prin furişare, fie prin fugă, atunci când aceasta rămâne ultima soluţie. De la design-ul vizual şi până la modul în care aceste creaturi reacţionează la sunet sau mişcare, aşa-zişii boşi din Little Nightmares merită toate laudele. Însă, din nou, apare aceeaşi plângere: sunt mult prea puţini, mai exact doar patru astfel de boşi… Apare astfel din nou sentimentul acela că Little Nightmares, la un moment dat, era un joc ceva mai extins şi complex, însă, poate din lipsă de timp, a fost „ajustat” pentru a fi lansat la timp. Sau poate pentru a fi făcut loc unui viitor DLC, deja confirmat de echipa producătoare…

În ceea ce priveşte prezentarea grafică, Little Nightmares se prezintă foarte bine, motorul grafic Unreal Engine 4 ajutându-i pe producători să-şi transforme viziunea artistică în realitate. Peisajele sunt in general întunecate, acoperite cu un omniprezent efect de ceaţă, oferind jocului feeling-ul de care are nevoie pentru a portretiza ororile ce au loc în The Maw. De asemenea, sunetele şi coloana sonoră întregesc atmosfera apăsătoare, lipsind însă vocile, inutile oricum într-un context narativ atât de şubred. Ca minus al părţii tehnologice, timpii de încărcare s-au dovedit a fi un pic cam lungi, cel puţin în versiunea pentru PlayStation 4 a jocului.

Ce-i drept, nici preţul cerut pe Little Nightmares nu este exagerat, producătorii asumându-şi , în acest mod, faptul că au livrat un joc prea scurt şi, de ce să nu o spumem, incomplet din câteva puncte de vedere, dintre care iese în evidenţă cel narativ. Cu toate acestea, ceea ce am primit totuşi în pachetul jocului este de calitate, amplificând sentimentul că Little Nightmares putea fi mult mai bun dacă producătorii erau un pic mai răbdători şi generoşi.