Remake-uri şi remaster-uri: dacă doriţi să rejucaţi Call of Duty şi Duke 3D

Anul acesta, perioada ce precede sărbătorile de iarnă, de obicei cel mai aglomerat segment al anului în ceea ce priveşte jocurile noi si foarte aşteptate, nu prea impresionează prin cantitate. Astfel, în aşteptarea blockbusterelor anuale, am avut timp să ne delectăm, din nou, cu câteva ediţii remasterizate ale unora dintre cele mai apreciate titluri din istorie.

În acest episod al seriei noastre dedicate remake-urilor şi remaster-urilor ne vom opri asupra a două astfel de jocuri – Call of Duty: Modern Warfare Remastered şi Duke Nukem 3D: 20th Anniversary World Tour, ambele veritabile pietre de temelie ale genului first person shooter şi titluri extrem de influente în momentele apariţiilor ediţiilor iniţiale (2007, respectiv 1996).

Înainte de a trece la analiza celor două versiuni actualizate ale acestor jocuri clasice, trebuie menţionat că, în ceea ce priveşte Call of Duty: Modern Warfare Remastered, Activision ne-a pus la dispoziţie o versiune early-access a campaniei single player din joc, disponibilă pentru toţi cei care alegeau să precomande Call of Duty: Infinite Warfare Legacy Edition pentru PlayStation 4. Aşadar, părerile emise mai jos se vor baza exclusiv pe experienţa single player din Modern Warfare Remastered. Cât despre Duke Nukem 3D: 20th Anniversary, am avut la dispoziţie versiunea pentru PC a jocului, achiziţionată prin mijloace proprii de pe Steam.

CALL OF DUTY: MODERN WARFARE REMASTERED
(PC/PlayStation 4/Xbox One)

A trecut aproape un deceniu de când faţa first person shooterelor a fost schimbată pentru totdeauna cu ajutorul lui Call of Duty 4: Modern Warfare. A fost pentru prima dată când seria s-a depărtat de acţiunea de inspiraţie istorică ce o caracterizase până atunci, întâmpinând cu braţele larg deschise genul pe care azi îl numim shooter militar modern. Practic, primul Modern Warfare a rescris „regulile jocului”, abordarea cinematică a campaniei single player, cu foarte multe secvenţe scriptate interpuse între momentele de acţiune, dar şi multiplayer-ul revoluţionar devenind standarde adoptate şi menţinute chiar şi în jocurile contemporane.

Evident, Activision nu a trecut cu vederea o asemenea oportunitate, Call of Duty: Modern Warfare Remastered fiind conceput drept un joc-bonus, ce va fi inclus doar în ediţiile Legacy şi Legacy Pro ale noului Call of Duty: Infinite Warfare. Ceva în genul unei ediţii de colecţie în care obişnuitele bonusuri fizice (statuete, artbook-uri sau CD-uri audio) sunt înlocuite de un joc suplimentar, remasterizare a unui clasic iubit de fani. Personal, înţeleg abordarea celor de la Activision, însă pot rezona şi cu categoria de public care blamează publisher-ul pentru „blocarea” acestui remaster în spatele achiziţiei unui nou joc, existând posibilitatea ca acesta să nu îi intereseze pe fanii mai vechi ai seriei.

Tocmai de aceea considerăm oportună apariţia unui asemenea articol, pentru a clarifica situaţia în privinţa unei eventuale achiziţii a uneia dintre aceste ediţii speciale pentru Call of Duty: Infinite Warfare. Cu alte cuvinte, merită sau nu Modern Warfare Remastered banii în plus?

Trebuie spus de la început că această ediţie remasterizată nu este o simplă portare a vechiului joc, cu eventuale creşteri de rezoluţie şi framerate. Nu, veteranii de la studioul Raven Software au fost însărcinaţi cu realizarea unui facelift complet pentru vechiul joc lansat de Infinity Ward în 2007. Astfel, nu mică ne-a fost surprinderea când am realizat că noul Call of Duty: Modern Warfare Remastered arată în mare parte ca un joc modern, aspectul grafic fiind relucrat în totalitate, cu modele, texturi şi efecte contemporane. Astfel, cel puţin din punct de vedere vizual, nu veţi simţi că jucaţi un titlu vechi de aproape un deceniu.

Şi totuşi, la fel ca în cazul lui Gears of War: Ultimate Edition, noul „strat de vopsea” nu poate ascunde în totalitate vechiul joc, numeroase elemente de gameplay, prezentate la acea vreme în premieră, evoluând destul de mult pe parcursul ultimilor ani. Spre exemplu, progresul în unele misiuni este în continuare dependent de mişcările predefinite ale unor colegi de echipă controlaţi de AI, care, pe lângă rutele haotice pe care le aleg câteodată pentru deplasare, mai au şi „darul” de a bloca accesul jucătorului pe culoare înguste sau prin unele uşi.

De asemenea, nouă ani mai târziu, realizăm că anumite momente ale campaniei din Modern Warfare, care poate ni s-au părut revoluţionare la vremea lor, nu mai funcţionează atât de bine astăzi. Spre exemplu, sunt momente pe parcursul anumitor misiuni în care nu este foarte clar ce trebuie să faci pentru a progresa. Nimic grav totuşi, aceste neajunsuri putând fi puse totuşi pe seama vârstei destul de înaintate a design-ului din jocul iniţial.

Şi totuşi, în ciuda acestor mici neplăceri, parcurgerea campaniei din Modern Warfare, în versiunea sa remasterizată, lasă impresia unei vizite instructive la muzeu, din care poţi deduce, într-un limbaj familiar (grafica adusă la zi), cum trăiau semenii noştri din trecut (design-ul învechit al unor misiuni). Şi, ca în orice astfel de expediţie, ai toate şansele să dai peste nişte veritabile comori (mai ţineţi minte sentimentul pe care l-aţi trăit când aţi experimentat pe propria piele virtuală o explozie atomică? Sau când, alături de locotenentul Price şi capitanul MacMillan, a trebuit să vă infiltraţi în Prypiat pentru o misiune de asasinat?).

Merită? Pentru nostalgici, fără îndoială că da. Rămâne însă de văzut dacă elementele modernizate din Call of Duty: Infinite Warfare (joc pe care eşti obligat să-l cumperi dacă vrei Modern Warfare Remastered) vor fi compatibile cu gusturile „conservatoare” ale acestei categorii de public. Dar pentru cei mai puţini pasionaţi de „lecţii de istorie”? Îndrăznim să afirmăm că nu, testarea unor concepte de joc care nu mai funcţionează atat de bine în ziua de azi neaflându-se probabil pe lista de priorităţi a celor care abia aşteaptă un dogfight în spaţiu.

DUKE NUKEM 3D: 20TH ANNIVERSARY WORLD TOUR
(PC/PlayStation 4/Xbox One)

Întâmplarea a făcut ca în acest articol să reunim remasterizările a două titluri extrem de importante pentru evoluţia genului first person shooter, alături de „tinerelul” Call of Duty: Modern Warfare regăsindu-se veritabilul veteran Duke Nukem 3D.

Faţă de cei cei nouă anişori trecuţi de la apariţia lui Modern Warfare, Duke Nukem 3D sărbătoreşte în 2016 o vârstă mult mai înaintată, pachetul Duke Nukem 3D: 20th Anniversary World Tour fiind lansat, după cum lasă de înţeles şi numele, pentru a celebra cea de-a douăzecea aniversare a lui Duke 3D.

Totuşi, odată cu vârsta apreciabilă, apare o nouă dilemă: Duke Nukem 3D, de-a lungul timpului, a beneficiat atât de numeroase expansion-uri (oficiale sau nu), precum şi de versiuni modernizate (precum Duke Nukem 3D: Megaton Edition, dispărut însă din oferta Steam odată cu preluarea francizei de către Gearbox Software). Astfel, îşi face loc întrebarea de baraj: ce oferă de fapt Duke Nukem 3D: 20th Anniversary World Tour şi merită această nouă achiziţie 20€, mai ales în condiţiile în care Gearbox Software nu oferă niciun fel de reducere pentru cei care deţin deja Megaton Edition sau altă ediţie mai veche a jocului?

Pentru început, acest 20th Anniversary World Tour este un produs oficial şi se va limita la oferta iniţială de episoade din Duke Nukem 3D: Atomic Edition. Vorbim de cele trei episoade originale: L.A. Meltdown, Lunac Apocalypse şi Shrapnel City, precum şi de episodul suplimentar The Birth adăugat de Atomic Edition. Deci, deşi aniversar, acest pachet nu va include expansion-uri precum Duke Caribbean Life’s a Beach sau Duke It Out in D.C., foarte apreciate de fani şi prezente în Megaton Edition.

În schimb, Duke Nukem 3D: 20th Anniversary World Tour vine cu altă propunere: Gearbox Software a adus din nou laolaltă o parte din echipa producătoare iniţiala de la 3D Realms (level designerii Allen Blum III, Richard „Levelord” Gray şi Randy Pitchford, compozitorul Lee Jackson  precum şi actorul Jon St. John, vocea lui Duke Nukem), care a pus umărul la realizarea unui nou episod: Alien World Tour.

Aceasta este, de departe, piesa de rezistenţă a ediţiei aniversare, noul episod oferind opt niveluri noi (dintre care unui este secret), a căror acţiune îi poartă paşii lui Duke prin diferite părţi ale lumii: Amsterdam, Londra, Egipt, Rusia, Paris, Golden Gate Bridge etc. Noile niveluri sunt EXCELENTE, demonstrând că, în ciuda tehnologiei limitate, talentul producătorilor a rămas acelaşi. Practic, putem spune că avem parte de cel mai bun design de nivel dintr-un first person shooter tradiţional din ultimii foarte mulţi ani (chiar mai bun decât în ultimul DOOM).

Mai important, lăsând aspectul grafic la o parte şi păstrând proporţiile, Duke Nukem 3D se dovedeşte a fi un titlu încă foarte jucabil, a cărui vârstă nu a afectat prea mult modul în care este perceput gameplay-ul. Aş îndrăzni să spun că gameplay-ul clasic din Duke 3D „s-a menţinut” mai bine de-a lungul timpului decât cel din remaster-ul Modern Warfare prezentat mai devreme, dar ar fi în mod sigur o părere foarte subiectivă.

Şi pentru că tot am amintit aspectul tehnic, Duke Nukem 3D: 20th Anniversary World Tour vine cu câteva îmbunătăţiri seminificative de ordin grafic şi nu numai. În primul rând, a fost introdus un sistem de renderizare complet tridimensional, care elimină deformările ciudate pe care le suferea mediul înconjurător în ediţiile precedente, atunci când te uitai în sus sau în jos.

De asemenea, noul mod de afişare include efecte noi, precum iluminarea colorată sau ambient occlusion, menite să actualizeze cât de cât look-ul jocului. În rest, nu vă aşteptaţi la minuni: este acelaşi Duke Nukem 3D pe care-l cunoaşteţi, cu aceleaşi texturi pixelate şi monştri bidimensionali. Noua armă (Incinerator) şi noul tip de inamic (Firefly) nu impresionează, însă se potrivesc bine în peisaj.

Cât despre partea audio, Jon St. John a fost chemat pentru a reînregistra toate replicile clasice ale lui Duke, alături de unele complet noi. Deşi anumiţi fani s-au plâns că aceste reînregistrări nu au impactul originalelor, personal nu am găsit nimic în neregulă cu ele. Este evidentă însă diferenţa calitativă dintre aceste replici şi restul sunetelor din joc, care au totuşi o vechime de 20 de ani. Păcat că muzica nu a fost la rândul ei reînregistrată cu instrumente reale (aşa cum sugerează scurtul logo Gearbox de la începutul jocului), ci sunt folosite versiuni remasterizate ale track-urilor MIDI originale.

De asemenea, atât nivelurile clasice, cât şi cele noi sunt împânzite de icoane ce, odată activate, redau comentarii din partea producătorilor, atât despre limitările tehnologice de acum două decenii şi modalităţile cu ajutorul cărora au fost depăşite, precum şi despre decizii luate în plin proces de design al jocului sau al nivelurilor. Deşi sunt incluse şi multe comentarii superficiale, îşi fac apariţia detalii foarte „suculente” strecurate în cazul unora dintre aceste înregistrări. Păcat că nu există o opţiune de subtitrări pentru aceste comentarii. În schimb, a fost adăugat un soi de derulare a timpului înapoi atunci când mori, pentru a putea relua acţiunea dintr-un moment precedent fără să fie nevoie să încarci un save game.

Merită? Dacă eşti un gamer modern, născut cu Battlefield 1 şi GTA V în braţe, nu credem că mai poţi aprecia un joc de acum două decenii la adevărata sa valoare, deci probabil că acest pachet nu ţi se adresează. Dacă ai crescut însă cu first person shooterele anilor ’90, când puteai căra un întreg arsenal, când erai nevoit să cauţi chei colorate pentru a deschide uşi, episodul nou Alien World Order ar trebui privit ca un must-play. Însă poate nu acum, la 20€, ci atunci când Duke Nukem 3D: 20th Anniversary World Tour va fi oferit la un preţ un pic mai rezonabil.