Battleborn Review: copilul din flori al shooterelor şi al jocurilor MOBA

Au trecut mai bine de şapte ani de când Gearbox a publicat un joc bazat pe o idee originală, care să nu fie sequel, prequel sau un titlu bazat pe vreo licenţă. În această perioadă s-au schimbat destul de multe în lumea jocurilor: de exemplu, PC-ul a fost asediat de jocurile de tip MOBA, care încet, dar sigur, au devenit mai populare decât FPS-urile multiplayer.

Jucătorii de pe console nu s-au dovedit atât de receptivi la încercările de a implementa acest gen şi pe cutiile legate de televizoare, poate şi din cauză că experimentele stângace de până acum nu s-au ridicat la nivelul aşteptărilor. Echipa administrată de Randy Pitchford vrea să schimbe însă lucrurile printr-un proiect, care pe lângă bugetul rezervat doar titlurilor AAA, propune şi o nouă abordare, un hibrid între FPS-uri şi jocurile de tip MOBA.

Cea mai evidentă schimbare adusă de Battleborn, care-ţi sare în ochi de la început, este modificarea perspectivei de joc: camera poziţionată deasupra câmpului de luptă, tipică jocurilor de strategie, a fost înlocuită de perspectiva first person caracteristică shooterelor. Indiferent că-ţi alegi un personaj care taie în stânga şi-n dreapta cu paloşul de serviciu, care trage lasere dintr-un puşcoci SF sau care încearcă să-şi termine rezidenţiatul oblojind alţi jucători prin fascicule de vindecare, întreaga acţiune se desfăşoară din perspectivă first person, care este mai familiară jucătorilor de consolă şi mult mai uşor de gestionat folosind un controller. Ca o consecinţă a acestei decizii, jocul pierde la capitolul profunzime tactică, dar recuperează prin accentuarea acţiunii şi accelerarea vitezei de joc.

Şi dacă tot am vorbit de personaje, trebuie să amintim de abordarea uşor haotică, dar plină de creativitate, tipică jocurilor Gearbox. Fiecare erou din Battleborn provine parcă dintr-un alt univers şi altă poveste, lucru care duce la o anarhie totală când vine vorba de confruntările 5v5. Panteonul de personaje include printre altele şi un pinguin cu un exoschelet invidiat şi de trupele imperiale din Star Wars, un om-şoim echipat cu lansatoare de rachetă, o ciupercă gigantică cu puteri tămăduitoare, un asasin robot echipat cu maniere aristocratice, respectiv o domnişoară spadasin cu puteri telekinetice. Toţi au personalităţi colorate, o poveste de origine ce trebuie deblocată şi un set de abilităţi care-i fac alegerea ideală pentru anumite situaţii. Având şi slăbiciuni specifice, nu putem spune că ar exista personaje mai utile decât altele, totul depinde de abordarea jucătorului.

Singurul inconvenient care poate fi reclamat de unii este deblocarea anevoioasă a acestor eroi. Spre deosebire de alte jocuri asemănătoare lansate în aceeaşi perioadă, Battleborn nu oferă întregul său conţinut de la primul contact cu jucătorul, anumite personaje fiind blocate în spatele unor provocări sau al unui anumit nivel de experienţă ce trebuie atins. Pentru a avea acces la toţi cei 25 de eroi incluşi în jocul de bază, vei avea nevoie de cel puţin acelaşi număr de ore de joc investite. Dacă neglijezi provocările punctuale şi te joci doar cu personajele favorite, această durată se poate dubla sau chiar tripla.

Pe lângă nivelul de experienţă acumulat de jucător, deja amintit, există şi un nivel specific personajelor: cu cât te joci mai mult cu un erou anume, cu atât mai repede vei debloca noi costume (sau mai bine zis variaţiuni de culoare ale aceluiaşi costum) şi noi taunts (gesturi de provocare a oponenţilor). Ca lucrurile să fie cu adevărat complexe, eroul ales de tine acumulează experienţă pe durata fiecărui meci şi poate evolua de-a lungul unei scări cu 10 trepte, la fiecare nivel fiind nevoit să alegi dintre două abilităţi prestabilite. În stilul jocurilor MOBA, această scară se resetează după fiecare meci, egalizând şansele la începutul fiecărei partide noi.

Abilităţile eroilor şi priceperea jucătorului vor fi puse la încercare nu doar în modurile de joc multiplayer. Spre deosebire de cel mai mare concurent al său, Battleborn include şi o campanie single player împărţită în opt niveluri, ce poate fi parcursă şi în mod cooperativ de echipe de câte cinci jucători. Povestea încearcă să fie cool şi trendy, dar în loc de o capodoperă care să te ducă cu gândul la Tarantino,  rezultatul seamănă mai degrabă cu scenariul întocmit de un student la cinematografie cu 30 de minute înainte de examen. Avem una bucată personaj malefic pus pe şotii şi pe distrugerea universului, respectiv o mână de eroi determinaţi să-i strice distracţia. Fiecare dintre cele opt niveluri are o durată medie de circa 60 de minute (jucat solo poate fi mai lung, în echipă mai scurt) şi aminteşte de o misiune prelungită din Borderlands sau de un raid dintr-un MMO în care trebuie să învingi valuri de oponenţi obişnuiţi, înainte să poţi înfrunta boşii de serviciu.

Campania single-player reprezintă însă mai mult o sesiune de antrenamente, în care poţi încerca relativ fără stres abilităţile unui personaj. Adevărata atracţie a jocului o reprezintă confruntările multiplayer. La acest capitol producătorii au inclus trei moduri de joc: Capture presupune ocuparea şi apărarea unei porţiuni cât mai mari din hartă prin intermediul NPC-urilor robotici, Incursion este transpunerea first person a confruntărilor tipice MOBA, în timp ce Meltdown presupune sacrificarea NPC-urilor pentru obţinerea unor avantaje. Fiecare dintre cele trei moduri include două hărţi diferite şi implică confruntarea a două echipe de câte cinci jucători. Dacă priveşti Battleborn ca shooter, s-ar putea să-ţi fi dorit mai multe hărţi, dar din acest punct de vedere jocul celor de la Gearbox seamănă mai mult cu League of Legends sau Dota 2.

Cu o grafică foarte colorată şi veselă, care se ridică la nivelul generaţiei actuale de platforme, Battleborn este un joc accesibil, care suferă de problema oricărui MOBA: devine repetitiv relativ repede şi necesită grinding şi timp, pe care doar fanii genurilor MMO sau MOBA sunt dispuşi să îl investească. Lipseşte profunzimea tactică şi anumite compromisuri făcute vor călca pe bătături fanii shooterelor, în timp ce alte caracteristici vor trezi nemulţumirea jucătorilor de MOBA. Pe lângă lipsa lane-urilor diferite, nici bonusurile pasive sau turelele, respectiv dronele ce pot fi achiziţionate pe câmpul de luptă nu se compară cu opţiunile şi abordările ce sunt puse la dispoziţia jucătorilor de Dota 2.

Gameplay-ul în sine nu este tocmai rău, confruntarea cu hoardele de oponenţi şi cu eroii adverşi putând fi o provocare distractivă, iar nivelurile se pot dovedi cu adevărat spectaculoase. Singura problemă e că, indiferent din ce unghi priveşti jocul, FPS sau MOBA, găseşti prea multe elemente lipsă: ca MOBA ar trebui să fie incluşi mai mulţi eroi, ca FPS ar trebui să ai o mai mare varietate de hărţi. Primele zece ore din Battleborn pot fi foarte distractive, după consumarea acestora urmează însă faza de grinding, care necesită răbdare şi determinare. Dacă eşti atras de jocurile de tip MOBA sunt şanse să-ţi placă Battleborn, dar dacă nu eşti atras de acest gen, chiar şi cu elementele împrumutate din shootere, jocul ţi se va părea anevoios şi neatractiv.