DriveClub Review: şofer în clubul nimănui

Se pare că această toamnă este mai bogată ca niciodată în ceea ce am putea jocuri controversate, titluri pe care fie le iubeşti, fie le urăşti cu pasiune. Aşadar, iată că după Destiny, pe marginea căruia au curs tone de cerneală virtuală, avem parte acum de DriveClub, jocul de curse auto dezvoltat de studioul Evolution exclusiv pentru consola PlayStation 4.

Şi totuşi, ce fel de controverse se pot crea în jurul unui simplu joc cu maşini? DriveClub este unul dintre cele mai prost înţelese astfel de titluri, nici amânarea de aproape un an de zile şi nici marketing-ul utilizat de Sony pentru acest joc neajutându-i cauza. Dacă aţi urmărit trailerele de promovare pentru DriveClub, probabil v-aţi gândit că Evolution are în dezvoltare un soi de Need for Speed, cu un accent ceva mai puternic pus pe latura socială şi multiplayer. Şi nu sunteţi departe de adevăr… Pe de altă parte, această descriere este, în acelaşi timp, la ani lumină de ceea ce este DriveClub la momentul actual.

GAMEPLAY

Probabil că afirmaţiile precedente v-au băgat în ceaţă. Lucrurile sunt totuşi destul de simple: DriveClub nu este nici simulator, nici arcade, ci un soi de “simcade”, care încearcă să combine elemente ale ambelor genuri în încercarea de a oferi o experienţă… diferită.

Tocmai acest factor ar putea fi considerat, de o parte a publicului, cel mai mare dezavantaj al lui DriveClub: la prima pornire a jocului, totul pare arcade, până ajungi la bordul primei maşini. Acolo realizezi că anii de jucat NFS nu te ajută mai deloc, DriveClub propunând mai degrabă un model de handling (manevrabilitate a maşinii, dacă doriţi) mult mai apropiat de setările implicite din seria Grand Turismo (adică GT cu unele driving aids activate).

Astfel, doritorii de satisfacţii imediate se vor lovi foarte repede de un zid de netrecut, realizând că DriveClub nu este nici pe departe arcade-ul la care visau, în ciuda ambalajului “colorat” în care este ambalat jocul celor de la Evolution. Pentru această categorie de public, DriveClub poate fi caracterizat deja ca un experiment eşuat şi vândut mai departe, făcut cadou unui prieten sau returnat magazinului de unde a fost cumpărat.

Ceilalţi, în special cei trecuţi prin simulatoare ceva mai serioase, vor fi probabil intrigaţi şi, de ce nu, provocaţi de ceea ce are de oferit DriveClub. După cum spuneam, modelul de handling nu te ţine de mână, oferind, mai ales în stagiile mai avansate ale jocului, un veritabil test de control al reacţiilor şi nervilor, un challenge pe care oricine s-a încumetat sa conducă Bugatti-ul Veyron în ultima proba a campaniei din Gran Turismo 6 îl va îmbrăţişa cu inima deschisă.

În ceea ce priveşte numărul de maşini incluse, jocul celor de la Evolution Studios nu se ridică la standardele impuse de seriile Gran Turismo sau Forza Motorsport, oferind doar aproximativ 50 de vehicule, împărţite în câteva categorii: Hot-Hatches (Mini Cooper, Renault Clio, Volkswagen Golf etc.), Sports (Audi TT, Lotus Evora, Bentley Continental GT etc.), Performance (Aston Martin Vanquish, Ferrari California, Maserati Gran Turismo etc.), Super Cars (Ferrari 458 Italia, Marussia B2, McLaren 12C etc.) şi Hyper Cars (Koenigsegg Agera, McLaren P1, Pagani Zonda etc.).

După cum puteţi vedea, există câte ceva pentru fiecare, modele menţionate în paranteze fiind, evident, doar câteva dintre cele pe care le veţi întâlni în joc. În schimb, diferenţele dintre ele se simt imediat, fiecare având propriile particularităţi, unele maşini fiind mai potrivite pentru competiţiile de drift, în timp ce altele nu au egal în privinţa acceleraţiei sau manevrabilităţii, atât de importante pe un traseu sinuos. În special, modelele incluse în categoria Hyper Cars vor reprezenta o provocare pentru orice pasionat de astfel de jocuri.

Şi pentru ca tot veni vorba de trasee, DriveClub este destul de bogat la acest capitol, oferta celor de la Evolution Studios încadrându-se, de această dată, în tiparul mai vechilor jocuri NFS: circuite plasate în locuri exotice. Astfel, avem parte de cinci ţări – Canada, Chile, India, Norvegia, Scoţia – fiecare cu propriile trasee (din punctul A în punctul B) şi circuite (închise, bazate pe tururi de pistă), însumând undeva peste 20 de track-uri individuale şi în jur de 50 dacă punem la socoteală şi variaţiunile.

Pe lângă posibilitatea de a aborda aceste track-uri în probe individuale, DriveClub oferă şi un Tour single player, format dintr-o sumedenie de event-uri, fazele avansate putând fi accesate doar după strângerea unui anumit număr de stele. Acestea pot fi câştigate fie prin terminarea unei curse pe podium, fie prin îndepliniarea anumitor condiţii suplimentare (depăşirea vitezei medii pe un sector anume, obţinerea unui timp bun pe un tur de circuit etc.).

În plus, fiecare probă dusă la bun sfârşit oferă un număr variabil de puncte de Fame, câştigate în funcţie de modul în care aţi şofat pe parcursul respectivului event (derapaje controlate, mers la aspiraţie, evitarea coliziunilor etc.). Cu ajutorul acestor puncte avansaţi în nivel în DriveClub, fiecare nivel nou deblocând maşini şi/sau paint jobs noi.

Deci, după cum puteţi observa, lăsând la o parte manevrabilitatea efectivă a maşinilor, restul elementelor din DriveClub sunt caracteristice genului arcade. În aceeaşi categorie putem include şi damage-ul, aplicat maşinilor doar la nivel vizual (fără a afecta performanţa efectivă), însă nu şi penalităţile pe care le poţi primi în timpul unei curse. Pe scurt, dacă alegi să “tai” o curbă sau să loveşti un alt participant la cursă, vei fi penalizat imediat cu limitarea vitezei maxime pentru o perioadă de câteva secunde (destule pentru a fi depăşit în momentele-cheie ale unei întreceri).

Aici lucrurile sunt destul de delicate: AI-ul din DriveClub are un comportament agresiv, nivelul de dificultate crescând progresiv pe parcursul campaniei single player şi neputând fi ajustat de jucător (acest lucru este posibil doar în single event). Astfel, mai ales în fazele avansate ale jocului, va trebui să aveţi nervi de oţel pentru a trece peste eventualele penalizări aplicate atunci când un şofer controlat de AI vă împinge în afara circuitului sau vă loveşte direct. Ce-i drept, pe parcursul testării, personal, nu am considerat că jocul ar aplica aceste penalităţi în mod incorect, însă sunt destui alţi jucători care s-au plâns că au de suferit pe nedrept din cauza “tacticilor murdare” folosite de AI.

Ca o concluzie preliminară, revin la ceea ce am afirmat încă de la început: DriveClub combină elemente de simulare şi arcade, melanjul astfel obţinut riscând să nu fie pe placul fanilor niciuneia dintre aceste categorii. Totuşi, dacă jocul te-a prins, cu greu te mai poţi dezlipi de el până nu-l duci la bun sfârşit.

GRAFICĂ

În ceea ce priveşte departamentul grafic, am putea vorbi la nesfârşit despre cât de bine arată maşinile din DriveClub, despre cum fiecare mod de vizualizare oferit (de la bord, din spatele maşinii, din “botul” acesteia etc.) este perfect utilizabil (şi chiar recomandat în anumite situaţii!), despre cum (în sfârşit într-un joc cu maşini produs de Sony!) avem parte de modelare vizuală a damage-ului aplicat maşinilor şi multe, multe altele.

Totuşi, as vrea să ne oprim asupra noutăţii absolute pe care DriveClub o aduce genului: ciclul dinamic noapte/zi, acompaniat de efectele meteorologice variabile. Primul şi-a făcut apariţia, în mod timid, şi în Grand Turismo 6, însă implementarea din DriveClub este mult mai matură. Poţi alege la ce ora vrei să se desfăşoare cursa şi cât de repede vrei sa treacă timpul: poţi începe o cursă când soarele străluceşte pe cer şi trece linia de finish la miezul nopţii. Într-un mod similar, se poate face tranziţia de la cer senin la nori ameninţători sau vice versa.

Acest sistem este complet dinamic, iluminarea circuitului modificându-se în timp real, fără a fi folosite elemente predefinite. Drept consecinţă, chiar dacă în majoritatea covârşitoare a timpului DriveClub arată foarte bine (l-aş putea considera cel mai arătos joc cu maşini pe care am avut ocazia să-l încerc până acum), există momente în care poziţionarea soarelui pe cer şi/sau obturarea acestuia de către nori nu produce cele mai atrăgătoare rezultate vizuale. Din păcate, ploaia sau zăpada nu au fost implementate încă în DriveClub, fiind promise însă pentru un viitor update gratuit.

MULTIPLAYER

Ei bine, dacă până acum am putut contracara fiecare element negativ din DriveClub cu o sumedenie de plusuri, capitolul multiplayer, atât de important pentru un joc care pune accentul pe aspectul social, este… ca şi inexistent. În prezentarea iniţiala, cei de la Evolution Studios au promis că ne vom putea organiza în cluburi online şi vom putea concura pentru faima şi dezvoltarea propriei astfel de grupări.

Din păcate, în primele două săptămâni trecute de la momentul lansării, componenta online din DriveClub pur şi simplu nu a funcţionat. Serverele au fost căzute, nimeni nu s-a putut organiza în niciun fel de club, cât despre întrecerile online, multiplayer-ul efectiv cum ar veni… nici vorbă de aşa ceva.

Mai mult, în acest interval au fost lansate vreo trei update-uri pentru joc, abia ultimul dintre acestea, pe care consola s-a chinuit să-l descarce un weekend întreg (semn că serverele pregătite de Sony pentru DriveClub pur şi simplu nu au putut face faţă) reuşind, în sfârşit, să aduca online o parte din funcţionalitatea multiplayer.

Mai exact, este vorba despre event-uri predefinite, pe care le poţi aborda fie singur, fie alături de colegii de club (asta presupunând că aţi reuşit să vă alăturaţi unui club printre sutele de disconnect-uri ce caracterizează experienţa online din DriveClub). Pentru completarea restului de locuri, se apelează la matchmaking (care, din nou, funcţioneaza când se aliniază planetele unui sistem solar îndepărtat, probabil). Rezultatul este o varză completă, în care principala preocupare a participanţilor este să se lovească unul pe celalălt şi nu se câştige cursa propriu-zisă.

Am ramas cu un gust deosebit de amar după cele câteva curse multiplayer pe care am reuşit să le duc la bun sfârşit. Nu ajută nici metoda greoaie de a aplica paint job-urile pe maşini (trebuie accesat garajul, separat de campania single sau modul multiplayer, creat un paint job custom şi abia apoi, din meniul de selectare a maşinii, poţi aplica respectivul look), nici opţiunile foarte limitate de a personaliza clubul şi aspectul fizic al soferului şi nici faptul că anumite maşini nu pot fi deblocate decât dupa ce propriul club urcă în nivel (imposibil atunci când serverele nu funcţionează).

FINISH

Am avut norocul ca DriveClub să se muleze pe gusturile mele în materie de jocuri cu maşini, modul de control al acestora fiind, în opinia subsemnatului, unul dintre cele mai bune din acest domeniu. Cu toate acestea, pot înţelege că hibridul de simulare şi arcade pe care încearcă să-l ofere DriveClub nu este pe gustul tuturor, în ciuda încercărilor de a face pachetul mai atractiv prin ridicarea ştachetei grafice.

Ce nu poate fi trecută cu vederea este implementarea jalnică a componentei multiplayer, atât de importantă într-un astfel de joc, precum şi contraperformanţa de a nu reuşi să oferi nişte servere funcţionale la săptămâni de la momentul apariţiei jocului pe piaţă. Din acest punct de vedere, DriveClub este un fiasco, a cărui reputaţie dezastruoasă nu ştiu dacă va putea fi reclădită nici după o mie de patch-uri şi fix-uri.