Diablo 3 Reaper of Souls Review: nimeni nu poate opri moartea

Pe vremuri, expansion pack-urile erau un lucru obişnuit, fiecare joc ce înregistra un oarecare succes fiind secondat de cel puţin un astfel de add-on. Industria a luat însă o altă direcţie, locul expansion-urilor clasice fiind luat de pachetele DLC, banale deja în ziua de azi. Nu şi pentru Blizzard Entertainment: autorii seriilor Diablo, Warcraft şi StarCraft sunt printre puţinii care încă promovează şi folosesc modelul învechit al expansion pack-ului.

Astfel, la prima vedere, Diablo III: Reaper of Souls pare un pas logic, mai ales că vine să îmbogăţească un joc care s-a vândut deja în peste 20 de milioane de exemplare. Şi totuşi, Reaper of Souls are o sarcină mult mai dificilă decât ar putea să lase de înţeles succesul financiar al lui Diablo III.

Jocul lansat acum doi ani a primit numeroase plângeri din partea fanilor, cei de la Blizzard aflându-se într-o continuă urmărire a formulei de joc ideale: Diablo III a primit numeroase modificări şi update-uri de la lansare, unele mecanici de joc fiind modificate substanţial sau chiar eliminate complet. Sigur, argumentul suprem este mulţumirea comunităţii Diablo, însă, dacă arunci o privire asupra ediţiei iniţiale a lui Diablo III şi apoi încerci versiunea adusă la zi, diferenţele sunt ca de la cer la pământ. Astfel, ar putea fi pusă la îndoială consistenţa design-ului jocului, precum şi lipsa de încredere a producătorilor în viziunea lor iniţială.

Iar Reaper of Souls continuă fix pe acest trend (ascedent?), fiind conceput ca o extensie naturală a celui mai recent patch pentru Diablo III. Cu alte cuvinte „v-am dat Loot 2.0, acum să vă dăm şi un mediu de joc extins pentru a profita de aceasta facilitate, precum si o nouă clasă de personaje pe care să o upgradaţi până la refuz”.

Personal, nu sunt un fan al grinding-ului pentru loot, alte elemente ale jocurilor Diablo interesându-mă în primul rând: povestea, lore-ul şi atmosfera. Ei bine, pentru cei ca mine, Diablo III: Reaper of Souls vine cu un al cincilea act al poveştii, cu un antagonist în persoana Îngerului Morţii (Malthael) ce pune mână pe soulstone-ul în care erau ferecate esenţele tuturor demonilor importanţi (inclusiv Diablo), precum şi numeroase locaţii clasice din universul Diablo.

Firul narativ este previzibil, însă bine executat, concluzia, după cum era de aşteptat, lăsând uşa larg deschisă pentru o inevitabilă continuare. Cei de la Blizzard ar trebui însă traşi de urechi pentru sfârşitul din Reaper of Souls, care nu este acompaniat şi de o secvenţă cinematică prerandată în stilul clasic; în schimb, tot ce primim este un artwork animat, cam subţire pentru nivelul cu care ne obişnuise Blizzard.

De asemenea, obsesia legată de mulţumirea comunităţii cu orice preţ este reflectată din plin în modul cum a fost proiectată campania din Reaper of Souls. Jucătorilor nu le-a placut stilul artistic „viu” din Diablo III? Îl facem mohorât ca în Diablo II. Jucătorilor nu le-au plăcut locaţiile vizitate în Diablo III? Atunci aducem înapoi cât mai multe momente (şi locuri) care să amintească de Diablo II. Dacă Diablo III ar fi fost din start conceput aşa, poate n-aş mai fi ridicat această problemă. În stadiul actual însă, Reaper of Souls pare că peticeşte o experienţă care n-a reuşit să iasă din stadiul „early access” nici după doi ani de la lansare.

Ca o concluzie timpurie, Diablo III: Reaper of Souls mi-a dat impresia că joc o versiune scurtată şi remixată a campaniei din Diablo II, tot ce mai lipsea fiind Tal Rasha şi decorul deşertic (oh, am uitat, acesta îşi făcea apariţia în campania iniţială din Diablo III). Chiar şi aşa, merită menţionat faptul că numarul event-urilor random (quest-uri secundare) a fost serios crescut, fiecare dungeon optional (şi nu numai) fiind acompaniat de astfel de episoade.

Însă Diablo III: Reaper of Souls nu înseamnă doar o continuare a poveştii din Diablo III. Noul expansion vine cu un nou mod de joc – Adventure Mode, ce poate fi accesat după finalizarea campaniei. Ei bine, Adventure Mode este cadoul celor de la Blizzard pentru maniacii looting-ului. Hărţile şi waypoint-urile sunt deblocate încă de la început, iar quest-urile din campanie sunt înlocuite de o serie de obiective generate aleatoriu (de genul omoară X monştri, curăţă nivelul de boşi sau elimină toţi inamicii dintr-un nivel).

Adăugaţi în ecuaţie şi Nephalem Rifts, niveluri speciale, generate complet aleatoriu (cu monştri şi boşi alesi la întâmplare din toate părţile jocului), şi obţineţi formula aproape perfectă pentru abordarea cooperativă, în care jucătorii nu mai au nervi pentru a trece a o sută oară prin aceeaşi poveste prăfuită.

Nu în ultimul rând, Diablo III: Reaper of Souls aduce o nouă clasă de eroi, Crusader-ul, numai bună pentru cei care caută motiv să treacă din nou prin tot jocul. Crusader-ul va deveni probabil un preferat al celor care divinizau Paladinul în Diablo II, fără a reuşi însă să mă facă să renunţ la barbarul „din dotare”.

Aşadar, când tragem linie şi facem socoteala, merită investiţia în Diablo III: Reaper Souls sau nu? Al cincilea act al poveştii poate oferi chiar şi 7 ore de gameplay suplimentar (dacă abordaţi şi toate event-urile presărate pe parcurs), iar Adventure Mode este o binecuvântare pentru cei care joacă pentru loot şi leveling. Crusader-ul este doar cireaşa de pe tort. Trageţi voi concluziile.