The Last of Us – Left Behind Review: copilărie revizitată

Nu cred că trebuie să reamintesc că The Last of Us a fost unul dintre cele mai bune jocuri lansate în cursul anului trecut. Unii l-au considerat chiar cel mai bun, Naughty Dog primind peste 200 de premii Game of The Year pentru The Last of Us. Performanţa nu s-a datorat numai gameplay-ului, care încorpora totuşi elementele standard ale genului survival, cât fuziunii excelente dintre mecanicile de joc şi feeling-ul emanat, The Last of Us fiind capabil să stârnească trăiri pe care puţini credeau ca le vor întâlni într-un joc video.

Pachetul de conţinut suplimentar Left Behind continuă în aceeaşi direcţie, îmbinaâd într-un mod armonios genul survival (cu ceva elemente horror) cu poveştile de viaţă şi trăirile umane, precum dragostea, prietenia sau loialitatea. Aceste elemente pot părea banale în contextul existenţei noastre de zi cu zi, însă funcţionează extraordinar de bine în universul posomorât din The Last of Us. Astfel, Left Behind reuşeşte să ducă mai departe moştenirea lui The Last of Us, scoţând în evidenţă din nou atât laturile plăcute, cât şi cele întunecate ale caracterului uman.

Dacă în The Last of Us cuplul de eroi Joel şi Ellie se aflau mai mereu în centrul atenţiei, Left Behind încearcă o formulă un pic diferită, delimitând acţiunea în două planuri diferite (din nou o analogie la ce aminteam mai devreme – caracterul bidimensional al comportamentului uman). Pe de-o parte avem de-a face cu o completare a evenimentelor din jocul iniţial, care duce mai departe formula The Last of Us şi în ceea ce priveşte gameplay-ul; în al doilea plan întâlnim însă o înduioşătoare poveste de prietenie între Ellie şi amica sa Rilley, cu un ritm diferit, relaxat, lipsit în mare parte de tensiunea ce caracterizează în mod normal The Last of Us.

În planul iniţial lucrurile nu diferă prea mult de ceea ce întâlneam în The Last of Us, singura deosebire notabilă fiind faptul că Ellie este de această dată personajul controlabil. Aşadar, fanii modului de desfăşurare a jocului iniţial nu ar trebui să aibă nicio problemă de adaptare la această latură din Left Behind. Ce-i drept, spre sfârşit, lucrurile devin un pic cam dificile, cheia supravieţuirii fiind pasivitatea (e mai eficient să laşi infectaţii şi supravieţuitorii să-şi “rezolve problemele” între ei înainte de a interveni).

Farmecul acestui DLC stă însă în al doilea plan al său, cel în care Naughty Dog a decis să ofere ocazia de a explora în detaliu trecutul lui Ellie (din nou singurul personaj controlabil), alături de prietena sa Rilley. Nu voi intra foarte mult în detalii, pentru a nu vă strica surpriza şi plăcerea de a experimenta aceste momente la prima mână. Tot ceea ce vă pot dezvălui este că zâmbetul unui copil fericit te poate face să uiţi de toate greutăţile şi problemele din jur, indiferent de condiţii.

Trebuie menţionat că am trecut la testarea lui Left Behind imediat ce am terminat cu review-ul extins al consolei PlayStation 4. Spre meritul celor de la Naughty Dog, întoarcerea la PlayStation 3 nu a fost atât de “dureroasă” pe cât mă aşteptam. Grafic, îndrăznesc să spun că Left Behind este superior lui The Last of Us, contând foarte mult faptul că în acest DLC veţi întâlni şi locaţii luminoase şi pline de viaţă, faţă de piesajele mohorâte caracteristice jocului iniţial. Sigur, rezoluţia redusă îşi face simţită prezenţa, însă acest gen de inconveniente pot fi lesne trecute cu vederea având în vedere calitatea produsului propriu-zis. Left Behind nu dezamăgeşte nici la capitolul audio, vocile lui Rilley şi Ellie fiind interpretate cu aceeaşi pasiune cu care ne-au obişnuit actorii folosiţi de Naughty Dog.

Un ultim aspect ce ar trebui menţionat este durata de joc a acestui DLC pentru The Last of Us: nu veţi avea nevoie de mai mult de 3 ore pentru a termina Left Behind pe nivelul de dificultate normal. Cam puţin pentru 12 lire sterline (sau 15 dolari), însă, din nou, nivelul calitativ al acestui DLC justifică preţul cerut. Până la urmă, în aşteptarea unei eventuale continuări, Left Behind reprezintă ultima ocazia de a mai gusta încă o dată din “fructul interzis” numit The Last of Us.

În concluzie, merită investiţia în acest pachet suplimentar? Cu siguranţa da: Left Behind nu este cu nimic mai prejos decât experienţa din The Last of Us. Mai mult, reuşeşte să adauge o doză suplimentară de emoţie unui joc care credeam ca şi-a epuizat deja toţi aşii la acest capitol.