Grand Theft Auto V Review: jocul anului 2013?

Grand Theft Auto V nu mai are nevoie de nicio prezentare. A fost fără urmă de îndoială cel mai aşteptat titlu al acestui an, în ciuda faptului că nu şi-a făcut apariţia decât pe console, nu atât de populare în România precum în alte ţări. Şi totuşi, este direct proporţional interesul ridicat arătat faţă de joc cu nivelul sau calitativ? Cu alte cuvinte, au reuşit cei de la Rockstar să se autodepăşească şi să realizeze cel mai bun joc de acţiune open-world? Un răspuns succint ar fi da şi nu: GTA V este cel mai bun joc din serie, însă nu reuşeşte să se delimiteze de unele dintre problemele acesteia.

GTA V: AVOCATUL DIAVOLULUI

V-au plăcut jocurile anterioare ale seriei? Atunci veţi iubi GTA V! Mai mult, probabil vi se va părea cel mai bun joc pe care l-aţi jucat vreodată. De ce? Grand Theft Auto V încearcă să perfecţioneze formula de joc open-world, venind cu o noutate absolută pentru acest gen: trei personaje principale jucabile. Narativ vorbind, Michael, Franklin şi Trevor se completează reciproc, oferind o imagine destul de bine conturată a unor clase sociale ce caracterizează societatea americană. Mai mult, în afara misiunilor, jucătorul este liber să comute când doreşte între cei trei, aceştia putând fi astfel surprinşi în situaţii care mai de care mai amuzante atunci când nu sunt controlaţi direct.

În privinţa misiunilor, gradul de complexitate este amplificat prin introducerea jafurilor, momente-cheie din povestea lui Grand Theft Auto V, în care toate cele trei personaje trebuie să lucreze împreună pentru a-şi “atinge obiectivele”. Pe lângă faptul că un jaf este de cele mai multe ori precedat de câteva misiuni pregătitoare, aceste situaţii sunt caracterizate de o oarecare libertate de alegere, nemaiîntâlnită până acum în cadrul seriei GTA. Jucătorii pot decide prin ce metode doresc să abordeze fiecare jaf în parte, metoda aleasă influenţând desfăşurarea misiunii de jaf propriu-zise. Astfel, pentru a vedea tot ce are de oferit GTA V, ar trebui să reluaţi fiecare jaf de cel puţin două ori, experimentând astfel fiecare metodă de abordare.

Cine a dus la bun sfârşit povestea lui Niko Bellic din Grand Theft Auto IV şi nu şi-a pierdut încă minţile este probabil la curent cu nivelul de dificultate exagerat ce a caracterizat unele dintre misiunile acelui joc. Din varii motive (mişcări greoaie, sistem de cover deficitar, control dificil etc), erai nevoit să reiei misiuni întregi de la capăt, aceste situaţii nefiind deloc amuzante atunci când erai la a douăzecea încercare.

Din fericire, GTA V elimină aceste momente de frustrare, misiunile având acum checkpoint-uri plasate generos. Mai mult, dacă consideraţi că un anumit segment al unei misiuni este prea dificil, acesta poate fi sărit cu totul. Astfel, nimeni nu prea mai are nicio scuză pentru a nu termina firul principal al poveştii din GTA V. (Notă: ştim că şi The Lost and Damned şi Ballad of Gay Tony ofereau checkpoint-uri pe parcursul misiunilor, însă nu toată lumea a apucat să joace aceste episoade suplimentare pentru GTA IV).

În privinţa activităţilor suplimentare, GTA V este şi mai generos decât predecesorul său: poţi juca tenis, poţi vâna, poţi merge pe bicicleta, poţi vizita baruri, cinematografe şi multe, multe altele. Partea bună este faptul că aceste activităţi nu-ţi mai sunt băgate pe gât în mod obligatoriu, aşa cum se întâmpla în GTA IV. Deşi în continuare telefonul personal este principalul mod de interacţiune cu lumea şi personajele din GTA V, rămâne la latitudinea jucătorului dacă vrea să socializeze cu amicii din joc sau dacă doreşte pur şi simplu să se concentreze pe rezolvarea misiunilor.

Şi pentru că tot am adus vorba de telefon, acesta oferă o funcţie pe care ne-am dori să o vedem mult mai des în acest gen de jocuri (şi nu numai): “quick save”. Dacă echipa de la Rockstar a fost capabilă să ofere o asemenea funcţionalitate într-un joc open-world de aceste dimensiuni, nu există nicio scuză pentru alţi producători. O altă modificare (nu atât de subtilă) este simplificarea controlului maşinilor, modul în care acestea răspund la comenzi fiind mult mai apropiat de titlurile vechi ale seriei şi nu de realismul exagerat din GTA IV.

Nu în ultimul rând, trebuie scos din nou în evidenţă umorul de care dau dovadă cei de la Rockstar. Nu o dată m-am trezit râzând în hohote de situaţiile de-a dreptul cretine în care se regăsesc eroii principali sau de unele personaje ce-şi fac apariţia în cadrul anumitor misiuni secundare. Un exemplu în acest sens este cuplul de bătrâni cărora Trevor le face vacanţa mai frumoasă; nu vreau să intru în detalii, însă aceste doze de umor constituie probabil argumentul suprem pentru care GTA V merită parcurs de la cap la coadă.

GTA V: UN COMISAR ACUZĂ

Special am dorit să închei capitolul dedicat lucrurilor pozitive din GTA V cu menţiunea despre umorul anumitor personaje. Pe cât de amuzante sunt acestea, uneori originalitatea le lipseşte cu desăvârşire. Spre exemplu, dacă eroii Michael şi Trevor au o relaţie specială şi personalităţi bine definite (şi destul de puţin întâlnite în astfel de jocuri), Franklin (şi amicii acestuia) parcă sunt stereotipuri umblătoare. Probabil că din acest motiv, din cele peste 30 de ore necesare pentru finalizarea firului principal al poveştii, cel mai puţin timp l-am petrecut alături de acest personaj.

Şi pentru că tot a venit vorba de eroi, să aruncăm o privire suplimentară la opţiunea de a schimba între personaje. După cum aminteam mai devreme, atât timp cât nu se află într-o misiune, jucătorul este liber să comute între cei trei atunci când doreşte. Din păcate, nu aceeaşi libertate de “mişcare” este oferită şi pe parcursul misiunilor. De cele mai multe ori, eşti nevoit să joci cu un anumit personaj într-o anumită porţiune bine definită a unei misiuni, jocul luând deciziile de schimbare între personaje, atunci când situaţiile o cer. Ce-i drept, există şi momente “libere”, în care jucătorul poate opta singur cu ce personaj doreşte să joace, însă acestea sunt mult prea puţine.

Menţionam mai devreme jafurile, aceste misiuni care aduc o anumită doză suplimentară de complexitate. Ei bine, câteodată, din cauza scriptării excesive (schimbare automată a personajelor), intensitatea acestor momente din joc are de suferit, jucătorii fiind parcă ţinuţi de mânuţă pe tot parcursul desfăşurării acţiunii. Mai mult, checkpoint-urile prezente la tot pasul scad nivelul de dificultate într-un mod alarmant, misiunile din GTA V fiind pur şi simplu mult prea uşoare, chiar şi spre sfârşitul poveştii.

O problemă preluată direct din titlurile anterioare este sistemul de shooting (şi mişcare în timpul secvenţelor de acţiune). Personajele din GTA V se mişcă greu, sistemul de cover nu răspunde tot timpul la comenzi aşa cum ar trebui, iar autoaim-ul este din nou rege. Nu ajută nici crosshair-ul punctiform, însă, ce-i drept, acesta poate fi schimbat din opţiuni. Totuşi, dacă în ceea ce priveşte controlul la volan lucrurile au fost schimbate în bine, shooting-ul rămâne în continuare la fel de stângaci precum în GTA IV.

Vocile personajelor au fost tot timpul un punct forte al jocurilor GTA, iar cel de-al cincilea titlu numerotat al seriei nu face excepţie. Totuşi, pe cât de bune sunt interpretările actorilor, pe atât de şterse sunt posturile de radio din GTA V. Dacă până acum în fiecare titlu anterior mi-am găsit un post de radio favorit, în GTA V am ajuns să ascult West Coast Classics, un canal dedicat muzicii hip-hop, un gen muzical pe care nu-l agreez deloc în viaţa de zi cu zi. Din ce am putut asculta, nici Laslow nu-şi mai face apariţia la radio, acesta făcându-şi simţită prezenţa totuşi în alte momente ale jocului.

GTA V: OCHIUL DRACULUI

Se spune că banul e ochiul dracului. Ei bine, aş îndrăzni să spun că în Grand Theft Auto V, grafica se achită cu brio de acest rol. Cu alte cuvinte, în unele momente, jocul arată glorios, o realizare demnă de laude, având în vedere vârsta destul de avansată a consolelor Xbox 360 şi PlayStation 3. Din păcate, există şi cealaltă faţă a monedei, secvenţele aglomerate trădând rezoluţia scăzută la care rulează jocul, unele texturi care lasă de dorit sau omniprezentele “jaggies” (liniile frânte ce caracterizează lipsa de antialiasing).

Din fericire, spre deosebire de GTA IV, framerate-ul este decent în aproape toate situaţiile, jocul rulând în condiţii acceptabile din acest punct de vedere. Totuşi, având în vedere efortul şi resursele investite de Rockstar în acest joc, parcă aş fi vrut să am parte de calitatea vizuală din secvenţele cinematice şi pe parcursul gameplay-ului propriu-zis. Poate într-o eventuală versiune pentru PC sau console next gen.

GRAND THEFT AUTO ONLINE

Iată-ne ajunşi şi la principalul motiv pentru care am amânat publicarea acestui review: Grand Theft Auto Online. Este vorba despre componenta multiplayer din GTA V, planificată iniţial pentru lansare pe 1 octombrie, la aproximativ două săptămâni după apariţia jocului pe piaţă. Din păcate, în ciuda acestui interval suplimentar, Rockstar nu a fost în stare să lansaze GTA Online în condiţii acceptabile.

Cu alte cuvinte, în primele zile după lansarea componentei online, aceasta pur şi simplu nu a funcţionat. În cel mai bun caz puteai să-ţi creezi un personaj şi să parcurgi secvenţa introductivă a acestui mod de joc. După care, la următoarea conectare (în cazul fericit în care reuşeai să parcurgi acest pas), riscai ca respectivul personaj să fi dispărut complet de pe serverele celor de la Rockstar. Sau să fii blocat în decor. Sau să nu poţi accesa niciul dintre markerele care declanşează misiunile. Sau să nu îţi poţi găsi prietenii în joc.

Din fericire, după mai multe zile în care GTA Online nu a funcţionat, situaţia se pare că a fost remediată cu ajutorul mai multor patch-uri. Odată conectat, eşti invitat să-ţi realizezi un personaj, pe care, după un tutorial nu atât de scurt, îl poţi arunca în tot felul de activităţi, pornind de la banalele curse şi terminând cu misiuni mai speciale, ce încearcă să transpună online feeling-ul unei secvenţe spectaculoase din single player.

Fiecare activitate dusă la bun sfârşit echivalează cu acumularea de experienţă şi bani. Experienţa este necesară pentru deblocarea de misiuni din ce în ce mai complexe, în timp ce aspectul financiar este deosebit de important în lumea din GTA Online. Spre exemplu, cu ajutorul banilor se pot cumpăra arme şi armuri mai bune, vitale pentru supravieţuirea în anumite moduri de joc (cum ar fi banalul Deathmatch), se poate asigura sau upgrada o maşină (pe care apoi o poţi folosi şi în curse) sau chiar se pot cumpăra proprietăţi.

Cu alte cuvinte, atunci când funcţionează adecvat, GTA Online deschide o nouă poartă pentru cei care au terminat porţiunea single player, oferind zeci (sau chiar sute) de ore de conţinut suplimentar pentru dependenţii de Los Santos. Trebuie să aveţi însă în vedere câteva aspecte importante. În afara situaţiei în care alegi să joci de unul singur (se poate şi aşa), străzile oraşului din GTA Online sunt populate de utilizatori care nu respectă mai deloc “regulile jocului”, unii specializându-se pe urmărirea şi uciderea jucătorilor de nivel mic, care încă nu au parcurs etapele de tutorial. Aşadar, pentru o experienţă cât mai placută, fiţi siguri că jucaţi în sesiuni private, alături de prietenii de încredere de pe PSN sau Xbox Live.

Nu în ultimul rând, aspectul grafic este vizibil degradat în GTA Online, probabil pentru a oferi un framerate constant, vital pentru buna desfăşurare a unei sesiuni echilibrate de joc multiplayer. Deci nu vă aşteptaţi la revelaţii grafice dacă alegeţi să vă aventuraţi în componenta online din GTA V.

GTA V: THE END

Am stabilit încă de la primul paragraf al acestui articol că Grand Theft Auto V este fără îndoială cel mai bun joc al seriei. Şi totuşi, revenind la întrebarea din subtitlul review-ului, este GTA V jocul anului 2013? Cel mai probabil da, dacă ar fi să ne ghidăm după succesul comercial înregistrat. Însă nu doar vânzările fac un joc, iar titlurile concurente lansate pe parcursul acestui an (BioShock Infinite, The Last of Us) nu sunt deloc de neglijat. În plus, jocuri ce nu şi-au făcut încă apariţia (precum Assassin’s Creed IV: Black Flag sau Watch Dogs) s-ar putea să aibă un cuvânt greu de spus.