Company of Heroes 2 Review: Pe frontul de est e rece…

Unul dintre cele mai adorate jocuri de strategie revine în forţă la şapte ani de zile de la prima iteraţie. Company of Heroes 2 este succesorul direct al primului CoH şi a fost produs tot de către Relic Entertainment, studio recunoscut pentru jocurile sale de strategie de înaltă calitate precum Homeworld, seria Warhammer 40K: Dawn of War şi, desigur, primul Company of Heroes.

Company of Heroes 2 supune atenţiei noastre situaţia frontului estic al celui de-al Doilea Război Mondial. Armata Roşie (a Uniunii Sovietice), de a căror parte ne situăm în timpul campaniei single player, trebuie să opună rezistenţă ofensivei germane şi să o respingă în afara teritoriului sovietic.  Acţiunea se petrece în perioada 1941-1945, de la atacurile ruseşti asupra Stalingradului şi până la momentul căderii Berlinului.

Campania este organizată pe misiuni ce reprezintă amintiri ale unui locotenent rus care îşi povesteşte experienţa de război în timpul unui interogatoriu ce are log într-un Gulag. Pe numele său Lev Abramovich Isakovich, locotenentul de după gratii îşi declară nemulţumirea faţă de conducerea armatei sovietice din timpul războiului, care a permis să se întâmple orori de neimaginat cu proprii soldaţi. Jocul pune un accent deosebit pe Ordinul 227 („Niciun pas înapoi”) ce impunea pedepse aspre oricăror soldaţi ce se retrăgeau fără ordin.

Dincolo de noile scenarii de luptă, gameplay-ul nu suportă multe diferenţe majore faţă de jocul anterior. Există totuşi două adiţii care merită menţionate – producătorii le numesc ColdTech şi TrueSight.

ColdTech este poate cea mai interesantă adiţie a jocului. Frontul estic al celui de-al Doilea Război Mondial a avut parte de perioade de iarnă cu friguri de neimaginat. Iarna anului 1941 este înregistrată drept cea mai friguroasă iarnă din regiune în întregul secol XX, spre ghinionul zecilor de mii de soldaţi ce s-au aflat în zonă pentru a-şi apăra cauza iar în schimb au murit de frig.

Cei de la Relic Entertainment au luat în considerare situaţiile în care au fost puse trupele combatante de-a lungul războiului şi au creat acest sistem numit ColdTech ce încorporează tot ceea ce ţine de condiţiile de luptă pe timp de iarnă şi felul în care trupele sunt afectate de perioadele reci. Străbaterea unui drum prin nămeţi afectează foarte mult mobilitatea trupelor, dar le permite camuflarea. Parcurgerea drumurilor bătătorite este mai rapidă dar sporeşte riscul de a fi detectat de către inamici. În timpul iernii lacurile sunt îngheţate iar trupele pot traversa de pe un mal pe altul croindu-şi drum pe gheaţă. Se întâmplă totuşi ca, sub greutatea unui tanc, gheaţa să se spargă iar tancul să devină o victimă a naturii. La fel, se poate ca artileria uneia dintre facţiuni să ţinească gheaţa pentru a-şi scufunda adversarii.

Hipotermia este una dintre cele mai mari probleme care se ivesc, căci trupele care nu sunt duse în timp util în apropierea unei surse de căldură (lângă un foc de lemne sau în interiorul unui vehicul ori a unei clădiri) tremură şi mor sub ochii jucătorului. Focul de lemne poate fi creat de către unităţile Engineer şi, mai ales în meciurile online are o importanţă strategică ridicată – spre exemplu, stingerea focului adversarilor în timpul unui viscol îi va pune pe fugă.

TrueSight reprezintă un sistem mai avansat de line of sight. În Company of Heroes 2, în jurul trupelor nu mai există un cerc perfect care le urmăreşte şi dezvăluie ceea ce se află în părţile necunoscute ale hărţii de joc pe măsură ce soldaţii o explorează. Acum, mulţumită TrueSight, jocul dezvăluie doar spaţiul care se află efectiv în câmpul vizual al trupelor. Aşadar, în Company of Heroes 2 nu poţi şti niciodată ce se ascunde după colţ fără a „arunca un ochi” de soldat în prealabil. De asemenea, pe timp de viscol vizibilitatea este mult redusă.

Un lucru schimbat faţă de jocul precedent este înlocuirea sistemului de tip „alege ce tip de campanie doreşti să conduci” cu „alege-ţi comandantul”. La bază funcţionează similar însă nu mai pot fi alese ramuri ale unei doctrine, ca în jocul precedent. Acum abilităţile asigurate de acest comandant sunt deblocate într-o manieră liniară pe măsură ce jucătorul adună punctele necesare. Nu toţi comandanţii sunt deblocaţi de la început. În plus, există comandanţi care pot fi achiziţionaţi cu bani reali ca DLC prin intermediul Steam, iar această idee mi se pare una total neinspirată şi mai mult ca sigur va crea probleme de balans şi frustrări în rândul celor ce nu doresc să plătească pentru pachete suplimentare.

Pe măsură ce jucătorul avansează în experienţă şi nivel, acesta va primi nişte avantaje legate de eficienţa diverselor trupe ale sale sau de modul în care arată camuflajul acestora. Aceste avantaje sunt de obicei foarte mici – trupe cu 5% mai rezistente, trupe care pot reîncărca arma cu 2% mai repede etc.

Lucrurile despre care am scris până la acest moment se aplică în mare parte şi în campania single player dar şi în partea de multiplayer. Trebuie să menţionez că porţiunea de campanie se întinde de-a lungul a 14 misiuni, iar partea multiplayer conţine 14 hărţi, aproape jumătate dintre acestea fiind variante „pe timp de iarnă” ale celeilalte jumătăţi.

Campania single player nu străluceşte prin nimic şi de cele mai multe ori m-a făcut să mă simt foarte limitat în control şi strategie din cauza faptului că în fiecare moment jocul anunţă ce urmează să se întâmple şi îţi ordonă ce să faci mai departe. Ba chiar, ca nu cumva jucătorul să nu ştie ce să facă, apar şi săgeţi roşii pe ecran acolo unde trebuie să se uite.

Grafic jocul arată bine, dar nimic spectaculos. Stilul grafic seamănă foarte mult cu cel din primul Company of Heroes, însă beneficiază de multe dintre avansurile tehnologiei grafice din ultimii şapte ani.

Sunetul însă creează o atmosferă intensă de război şi pot doar să laud echipa de la Relic Entertainment pentru treaba bună pe care au făcut-o în acest segment.

AI-ul este bun, dar sunt momente în care nu acţionează aşa cum mi-aş fi dorit să o facă într-un joc din anul 2013. Şi nu mă refer la cel al echipelor adverse controlate de calculator, ci la propriile trupe. Cel mai mult m-a deranjat faptul că ele nu respectă întocmai cover-ul după care le aşezi. Dintr-un squad de 6 persoane cărora le ordoni să stea în cover după un tanc, există riscul ca unul sau doi dintre ei să se aşeze exact în partea opusă a tancului, în zona de foc a mitralierei inamice.

În rest, sincer, vorbim despre un joc foarte asemănător cu cel de acum şapte ani, cu mici modificări în ceea ce priveşte trupele şi noile vehicule. Acest lucru nu este tocmai rău, dat fiind că primul CoH a fost un adevărat hit şi încă se mai joacă, dar pe alocuri pare că avem de a face cu o supă reîncălzită care putea fi în mare parte adăugată la primul joc sub formă de expansion pack. Spun „în mare parte” pentru că există într-adevăr şi noutăţi notabile precum ColdTech sau misiunile din secţiunea Theater of War a jocului care permit abordarea single player sau co-op a unor scenarii de luptă foarte interesante, creative şi provocatoare.