Anarchy Reigns Review: anarhie cu buget redus

Începuturile de an nu se prea se numără printre cele mai bogate perioade în ceea ce priveşte lansările importante de jocuri video. Totuşi, acestea se pot dovedi foarte potrivite pentru apariţiile unor titluri mai puţin mediatizate, care se pot bucura astfel de toată atenţia în lipsa unor contracandidaţi serioşi. Un astfel de joc este Anarchy Reigns, produs de studioul japonez Platinum Games (Bayonetta, Vanquish, Metal Gear Rising: Revengeance) şi publicat de SEGA.

Încă din start trebuie spus că Anarchy Reigns este un joc de buget, oferit la un preţ mult redus faţă de titlurile AAA, preţ direct proporţional, din păcate, cu nivelul calitativ al jocului. Cu alte cuvinte, Anarchy Reigns este un joc de acţiune fără pretenţii, bun pentru reprize scurte de relaxare şi… cam atât. Titlul celor de la Platinum Games îmbrăţisează un gen drag niponilor – beat’em up-ul, folosind însă o formulă destul de sărăcăcioasă.

Anarchy Reigns oferă două campanii single player, destul de scurte, fiecare dedicate câte unui personaj principal. De altfel, singurul lucru care mi-a atras atenţia din punct de vedere narativ la jocul celor de la Platinum Games a fost folosirea lui Jack Cayman (din MadWorld, alt joc al companiei) în rolul unuia dintre eroii principali. În rest, povestea este atât de confuză şi neatractivă încât nici nu-ţi mai baţi capul să o înţelegi sau să-i dai prea multa atenţie.

Fiecare campanie este împărţită în mai multe aşa-zise „stagii”, nişte niveluri deschise destul de mici, în care tot ceea ce trebuie să faci este să te baţi cu valuri nesfârşite de inamici. Aceştia fac respawn după o vreme, fiind folosiţi drept principală metodă de a câştiga experienţă. Odată acumulată destulă experienţă, se deblochează o misiune secundară.

Obiectivele acestor misiuni pot varia de la luptele împotriva unui număr anume de inamici într-un timp dat şi până la lucruri mai exotice, cum ar fi escorta unor personaje sau doborârea unor boşi de mari dimensiuni.

Îndeplinirea cu succes a unei misiuni secundare duce la acumularea de experienţă suplimentară, care, implicit, duce la deblocarea unei misiuni principale, acestea împingând povestea mai departe. Totuşi, să nu va aşteptaţi la cine ştie ce din partea acestor „porţiuni de poveste”: de cele mai multe ori avem de-a face cu aceleaşi variaţii pe tema luptelor împotriva unui număr limitat de inamici sau învingerea unor adversari mai speciali. De asemenea, în unele instanţe, boşii învinşi reapar drept eroi jucabili, aceştia fiind adăugaţi şi distribuţiei de personaje din multiplayer.

De altfel, multiplayer-ul din Anarchy Reigns este sesizabil mai interesant decât campaniile single player ale jocului, fapt datorat sistemului de luptă foarte bine pus la punct, dar şi numeroaselor moduri de joc. Dacă ar fi să evidenţiem cea mai reuşită componentă a lui Anarchy Reigns, aceasta ar fi fără urmă de îndoială sistemul de luptă, îndeajuns de accesibil pentru a putea fi înţeles de oricine, însă şi suficient de complex pentru a stârni interesul jucătorilor înrăiţi.

Combinarea atacurilor de bază cu cele ale armelor speciale şi aruncările deosebit de spectaculoase fac deliciul amatorilor de lupte corp la corp virtuale. De asemenea, personajele pot culege şi folosi câteva arme de foc (cum ar fi puşti cu lunetă sau lansatoare de rachete) şi pot utiliza obiectele presărate prin mediul înconjurător (maşini, tomberoane etc.) drept proiectile. Bineînţeles, o asemenea desfăşurare de forţe din partea fiecărui jucator poate duce la apariţia unui veritabil haos în partidele multiplayer. Nu în ultimul rând, nu veţi găsi prea mulţi jucători de Anarchy Reigns online, matchmaking-ul nefiind prea util în aceste cazuri.

Limitările caracteristice jocurilor de buget sunt evidente şi în ceea ce priveşte grafica lui Anarchy Reigns. Nivelurile sunt destul de reduse ca dimensiuni (pot fi parcurse de la un capăt la celălalt în mai puţin de un minut), iar aspectul lor este mai degrabă şters şi neatractiv din punct de vedere vizual. Nici direcţia artistică nu este grozavă, în Anarchy Reigns făcându-şi din nou apariţia aceleaşi personaje generice SF, în armuri butucănoase, de care ne-am săturat deja de la Gears of War încoace.

Până la urmă, este calitatea îndoielnică a lui Anarchy Reigns justificată de preţul destul de accesibil al jocului? Îndrăznim să afirmăm că nu, titlul celor de la Platinum Games fiind totuşi mult prea superficial, în ciuda sistemului de luptă bine pus la punct. La aceiaşi bani (sau chiar mai ieftin), găsiţi jocuri de acţiune mai vechi precum God of War III sau Devil May Cry 4, net superioare lui Anarchy Reigns din aproape orice punct de vedere.