Baldur’s Gate Enhanced Edition Review: acelaşi joc, 14 ani mai târziu

Tehnic vorbind, Baldur’s Gate Enhanced Edition nu este un remake. Nu s-a luat un motor grafic nou pe care să se pună coaja poveştii şi personajelor din Sword Coast, ci s-a lucrat pe ceea ce exista deja în ideea de a readuce un clasic pe piaţă, exact în pielea lui originală. Şi lucrurile nu sunt tocmai rele – Overhaul Games n-a stricat jocul, ba chiar i-a adăugat câteva elemente bine integrate. Pe de altă parte, unele lucruri n-au fost prea bine duse la final, iar decizia de a păstra grafica poate lucra împotriva cumpărătorilor din generaţia tânără, ataşaţi de numărul de poligoane mai curând decât de rostogolirea zarurilor din AD&D.

Cei care au deja vreo versiune care include şi conţinutul suplimentar s-ar putea să nu fie foarte interesaţi. Totuşi, trebuie spus şi pentru ei că rezoluţia a fost mărită, ceea ce oferă o rază mai mare de vizibilitate, alături de secvenţele cinematice desenate de mână, mult mai drăguţe decât înainte. Grafica este în continuare 2D, dar peisajele sunt superbe, deşi nu vrei să faci zoom in chiar dacă acum există această posibilitate. De cealaltă parte, n-ai ce setări grafice să modifici, nici nu prea ai şanse să rulezi jocul în lipsa unui sistem de operare de la Windows 7 Professional în sus (din motive tehnice legate de lipsa virtualizării şi a unei reale compatibilităţi cu aplicaţiile pe 16 biţi, aşa cum este şi Baldur’s Gate, fie el şi Enhanced Edition).

Din punct de vedere practic, cei familiarizaţi cu jocul vor vedea modificări la inventar şi la datele personajelor, ceva mai uşor de găsit şi înţeles mai ales pentru cei care noţiunea de Biblie nu înseamnă Advanced Dungeons&Dragons. Avem şi trei personaje noi cu poveşti secundare demne de urmărit (Dorn, magiciana Neera şi călugărul Rasaad), ceea ce adaugă măcar 4-5 ore la cele 50-60 (minimum) deja prezente în vechea naraţiune, împreună cu portrete şi pachetele de voci aferente.

Totuşi, cea mai mare noutate este Black Pits, un mod arenă care pune şase personaje împotriva a 15 valuri din ce în ce mai periculoase de inamici. Între lupte poţi să-ti refaci rezerva de poţiuni, astfel că acest mod este o ocazie perfectă de a te juca cu strategiile, de a pune la punct tactici şi eventual de a te familiariza cu un AD&D de cele mai multe ori neiertător. Pentru că nu e nicio iluzie la mijloc: în vremea originalului Baldur’s Gate, jocurile nu erau uşoare. Din contră, iar cei de la Overhaul Games n-au făcut rabat de la dificultate doar de dragul modernităţii.

Din păcate, mai există şi alte probleme tehnice, de la pathfinding-ul în continuare problematic până la crash-uri suspecte, comenzi interpretate greşit sau deloc de către AI ori misiuni terminate care apar în continuare la quest-urile active. Chestiuni minore, s-ar putea spune, de cele mai multe ori rezolvate cu un restart al jocului, dar totuşi prezente (chiar dacă Enhanced Edition costă doar 20 de dolari).

Pentru cei care doar au auzit despre Baldur’s Gate, Enhanced Edition poate fi un punct de atracţie interesant; jucătorii cu experienţă poate îl vor dori pentru colecţie, dar sunt slabe şanse să îl joace de vreme ce exista deja de ceva vreme o altă versiune compatibilă cu sistemele noi de operare şi cu toate adăugirile oficiale (sau făcute de fani) realizate de-a lungul timpului (pe gog.com). E greu totuşi să adaugi negativism asupra unui joc care a făcut istorie şi care rămâne unul dintre cele mai bune realizate vreodată. Merită o tură de dragul vremurilor epocii de aur a jocurilor.