Hitman Absolution Review: de-a dreptul criminal

Unul dintre cele mai aşteptate jocuri ale anului a sosit! Hitman: Absolution, cel de-al cincilea titlu din seria Hitman, a fost lansat la o distanţă de şase ani faţă de jocul precedent, iar un asemenea interval de timp poate indica apariţia unor schimbări radicale în reţeta jocului. În ultimii şase ani jocurile au suferit modificări majore pe toate planurile. Ei bine, aceasta a fost şi curiozitatea mea: cât de mult s-a schimbat Agentul 47? Mai este el pe placul fanilor obişnuiţi cu această serie?

Îmi amintesc şi acum primul contact cu titlurile Hitman. Era anul 2000, iar calculatorul meu nu putea ţine pasul cu grafica avansată din primul joc al seriei, Hitman: Codename 47. Din acest punct de vedere, am avut o experienţă groaznică, 5-10 cadre pe secundă nefiind tocmai de ajuns pentru a savura tainele jocului. Totuşi în puţinele minute în care l-am încercat am făcut cunoştinţă cu Agentul 47 şi cu o mare parte dintre armele şi acţiunile care îl caracterizează. Mi-a plăcut. După primul upgrade la calculator am fost în mod constant un jucător de Hitman şi pur şi simplu am început să ador întregul concept.

EXECUŢIA POVEŞTII, POVESTEA EXECUŢIEI

Acţiunea din Hitman: Absolution se petrece după evenimentele din jocul precedent, Blood Money. Agenţia ICA s-a reorganizat iar Agentului 47 îi este oferit un contract ceva mai dificil: uciderea Dianei Burnwood şi răpirea unei fete pe nume Victoria, care este în grija acesteia. Diana este singura persoană din Agenţie cu care 47 a avut o relaţie de comunicare şi încredere până la închiderea şi reorganizarea Agenţiei. După o scurtă misiune de tip tutorial, stimatul nostru agent chelios ajunge în postura de a apăsa pe trăgaci şi a asculta ultima dorinţă a Dianei: ca Agentul 47 să aibă grijă de Victoria. Acest lucru se şi întâmplă – 47 rupe contactul cu Agenţia şi încearcă să o ţină pe Victoria ascunsă de toţi cei care o vânează pentru caracteristicile ei speciale.

Povestea incredibilă prin care trece Agentul 47 în Absolution se desfăşoară pe parcursul a 20 de misiuni, însă pentru prima dată în serie, misiunile sunt împărţite în segmente mai mici, ca nişte subniveluri. Tranziţia de la misiune la misiune dar şi de la segment la segment se face de multe ori prin secvenţe cinematice foarte bine realizate, acest lucru contribuind la o experienţă mai dinamică şi cinematică. Însă temerile tuturor erau acelea că noul joc a devenit un shooter liniar, un Hitman mult simplificat. Din fericire nu este aşa.

VECHI ŞI NOU

Hitman: Absolution oferă aceeaşi libertate de execuţie a misiunilor ca şi jocurile precedente. Ba mai mult, jocul a păstrat toate părţile bune din Blood Money şi a adăugat unele facilităţi noi, ce-l aduc la standardele gamingului din 2012. Victimele pot fi depozitate în containere sau şifoniere, crimele pot fi executate în aşa fel încât să pară simple accidente, atenţia inamicilor poate fi distrasă prin zgomote produse de aruncarea unor obiecte pe jos sau de deschderea unui radio, deghizările funcţionează la fel ca în Blood Money, viaţa lui 47 este regenerabilă, acum el se poate lupta corp la corp cu inamicul cu ajutorul unor quick-time event-uri. Pentru asasinate executate perfect, adică fără a ucide niciun alt personaj în afară de ţintă, se obţin puncte care deblochează anumite avantaje precum o durată mai lungă de Instinct Vision.

Instinct Vision este o funcţie nouă ce înlocuieşte vechile hărţi de nivel şi reprezintă capacitatea Agentului 47 de a simţi lucruri pe care probabil doar un asasin creat într-un laborator din România le poate simţi (da, conform poveştii, 47 a fost creat în România). Prin activarea Instinct Vision, Agentul 47 vede inamicii prin pereţi şi intuieşte traseul pe care îl urmează NPC-urile în următoarele secunde prin afişarea unor mici flăcări pe traseele acestora. De asemenea, Instinct Vision îl ajută pe asasin să treacă neobservat pe lângă persoane care altfel l-ar recunoaşte. O ultimă utilitate a lui Instinct Vision este cea care îl face pe agentul nostru preferat să pară şi mai puternic: Point Shooting. Această facilitate permite intrarea în slow-motion şi plasarea unor markere pe mai multe ţinte, urmând ca, la apăsarea unui buton, Agentul 47 să iasă din slow motion şi să execute foarte rapid focurile de armă către punctele alese. Însă aceste abilităţi trebuie utilizate cu grijă, cantitatea de Instinct Vision fiind limitată.

Armele sunt în general aceleaşi cu care seria ne-a obişnuit, inclusiv pistolul preferat al lui 47, Silverballer. Sistemul de tras cu arma a fost în schimb modernizat, el respectând acum standardul industriei: click-dreapta ţinteşte, click-stânga trage. De asemenea, Hitman a învăţat să îşi ţină „capul la cutie” cu ajutorul unui sistem de cover bine pus la punct ce-i permite să-şi găsească un partener de nădejde în orice canapea, zid sau pian din imediata apropiere. O problemă de pe urma căreia am avut de suferit a fost aceea că Agentul 47 nu se desprinde de cover până la apăsarea butonului special pentru cover. Din această cauză am fost remarcat de către inamici şi a trebuit să reiau o bună parte din nivel. Ar fi fost mai natural să te poţi desprinde din cover doar prin faptul că încerci să mergi în direcţia opusă obiectului respectiv.

Jocul are cinci niveluri de dificultate, ce pot fi alese la începutul misiunii. Pe primul nivel jocul este foarte uşor, pe cel de-al doilea jocul are o dificultate medie, iar celelalte trei sunt din ce în ce mai grele, cu inamici mai numeroşi şi mai rapizi şi fără ajutoare precum Instinct Vision sau interfaţă grafică în timpul gameplay-ului. Pe cel de-al doilea nivel de dificultate (Normal), jocul mi s-a părut echilibrat din toate punctele de vedere.

În afară de campania propriu-zisă mai există un mod de joc numit Contracts. Acest mod este practic locul în care jucătorii se pot refugia după ce au terminat firul poveştii. În Contracts fiecare jucător îşi poate crea misiuni cu obiective proprii, pe care poate mai apoi să le partajeze cu lumea întreagă. Acesta este practic un mod multiplayer asincron şi ţin să laud iniţiativa producătorilor de a introduce această modalitate de joc, în loc de a se grăbi să realizeze un mod multiplayer „real” care putea foarte uşor să devină un eşec într-o lume inundată de jocuri online. Contracts este şi singurul loc în care armele şi costumul Agentului 47 pot fi alese înainte de a intra efectiv în misiune, în campanie aceste lucruri fiind predefinite.

TEHNOLOGIC VORBIND

Din punct de vedere al graficii jocul arată impecabil. Noul engine Glacier 2 dezvoltat de către IO Interactive este de-a dreptul superb. Un număr impresionant de personaje pot intra pe ecran fără a afecta foarte mult numărul de cadre pe secundă, iar sistemul de lumini este notabil. Poate că s-a exagerat un pic cu efectul de bloom, căci uneori până şi chelia agentului nostru pare să arate ca un far. În general însă, Hitman: Absolution este unul dintre cele mai arătoase jocuri din ultima vreme.

Sunetul este de asemenea bine construit, cu muzică şi efecte sonore din ce în ce mai accentuate pe măsură ce asasinul se apropie de pericol. Dialogurile sunt bine executate iar mimica personajelor este animată prin tehnologii motion capture. Pe parcursul jocului întâlnim foarte multe personaje care discută diverse lucruri mai mult sau mai puţin importante pentru misiunea în curs, iar discuţiile sunt în general credibile. Uneori chiar amuzante.

CONCLUZIE

Hitman: Absolution este un joc pe care l-am încercat cu teama că una dintre seriile care mi-au plăcut ar putea să devină anostă şi simplă. În realitate am întâlnit acelaşi concept pe care îl cunoşteam, dar augmentat. Cu o realizare artistică foarte bună, o schemă de control modernizată şi tehnologia vizuală avansată, Hitman: Absolution este o evoluţie a seriei şi poate cuceri orice gamer.