DOOM 3 BFG Edition Review: Iadul se poate schimba în rău

Una dintre ultimele tendinţe în gaming este relansarea de jocuri vechi, în variantă modernizată. În teorie, acest lucru impune avantaje atât pentru producător/publisher, care vinde pentru a doua oară aproape acelaşi produs, cât şi pentru gamer, care poate experimenta un joc vechi dar cu o grafică îmbunătăţită. De la această presupunere am pornit şi eu atunci când am rulat pentru prima dată noul DOOM 3: BFG Edition. Dar haideţi să o luăm cu începutul.

DOOM 3: BFG Edition este o colecţie de jocuri ce cuprinde Doom, Doom 2, o variantă remastered a lui Doom 3, toate expansion pack-urile existente pentru aceste jocuri plus un nou expansion pack pentru Doom 3 intitulat The Lost Mission. BFG Edition a fost lansat pe 19 Octombrie pentru PC, PlayStation 3 şi Xbox 360.

Voi încerca să nu fac un review al jocului Doom 3 la opt ani de la apariţia sa, în schimb ma voi concentra asupra pachetului BFG şi a avantajelor aduse de acesta.

Aşa cum spuneam în primul paragraf, un joc relansat impune un avantaj pentru gamer, acest avantaj venind adesea sub forma unei grafici îmbunătăţite şi a compatibilităţii cu tehnologii noi. Doom şi Doom 2, chiar dacă nu beneficiază de îmbunătăţiri grafice, pot fi controlate acum atât din tastatură şi mouse cât şi din gamepad. În cazul lui Doom 3, m-am aşteptat la mult mai mult.

Pornind campania jocului, am avut senzaţia că am instalat jocul greşit. Jocul arată aproape identic cu varianta sa din 2004 şi când spun asta mă refer la faptul că totul, de la lumini şi până la texturile depăşite de vreme, arată aproape fel. Există însă şi mici îmbunătăţiri pe alocuri, spre exemplu modelele personajelor sunt foarte, foarte puţin mai detaliate. Nimic nu este notabil însă. Problema este că sunt şi lucruri la care jocul stă mai prost decât varianta originală. Să ne amintim că din punct de vedere tehnologic Doom 3 era competitorul direct al lui Half-Life 2, ambele jocuri având engine-uri de top la acea perioadă. Între timp însă, am luat parte la opt ani de evoluţie tehnologică rapidă iar ca răspuns obraznic la această evoluţie id Software a scos în mod inadmisibil sistemul de umbre dinamice ce a consacrat Doom 3.

Am încercat să trec dincolo dezamăgire şi mi-am spus că poate nu am setările corecte, aşa că am început să umblu prin meniul jocului pentru a ridica setările grafice la maximum. Am fost lovit de o a doua dezamăgire: opţiunile grafice sunt o glumă proastă la adresa gamer-ului de PC. Putem schimba rezoluţia, nivelele de antialiasing, motion blur-ul , v-sync-ul şi…. atât!

O adiţie notabilă este compatibilitatea cu sistemele de 3D stereoscopic atât pentru PC cât şi pentru console. Aceasta este poate cea mai importantă facilitate a lui Doom 3: BFG Edition, însă nu ştiu dacă măcar 1% dintre gameri au echipament adecvat şi doresc să parcurgă coridoare întunecate cu ochelari fumurii pe ochi.

Şi dacă tot a venit vorba de coridoare întunecate, noul Doom 3 este mult mai cuminte şi grijuliu cu emoţiile jucătorilor. Setarea implicită de luminozitate pare să fie un pic mai ridicată decât în titlul din 2004, lucru ce creează o atmosferă mai puţin tensionată decât în titlul precedent. Totuşi, Doom 3 este un joc ce nu duce deloc lipsa de zone de beznă absolută, aşa că setarea de luminozitate nu ajută prea mult în aceste cazuri.

Cea mai mare schimbare în materie de gameplay este însă legată de folosirea lanternei. În Doom 3-ul din 2004, lanterna ocupa un slot în gama de arme a personajului, aşa că trebuia creat un balans între momentele de folosire a lanternei pentru a vedea zona din jur şi cele de utilizare a armelor pentru a împrăştia plumb în corpurile dominate de forţele demonice. Tensiunea se ridica la cote maxime atunci când zgomotele terifiante ale creaturilor iadului răsunau din toate colţurile camerei întunecate pe care o parcurgeam cu arma în mână pentru a fi pregătit de orice. În Doom 3: BFG Edition, prin apăsarea unui buton, lanterna poate fi pornită în orice moment fără a priva jucătorul de arma echipată, căci acum lanterna este amplasată direct pe echipamentul purtat de protagonist şi nu mai trebuie ţinută în mână.

În rest, toate lucrurile care făceau ca Doom 3 să pară învechit au fost păstrate. Cel mai deranjant mi se pare feeling-ul armelor, care atât sonor cât şi vizual nu m-au mulţumit nici în varianta originală, nici în varianta BFG. De asemenea, inamicii încă nu reacţionează fizic la loviturile primite, aşa că m-am simţit ca şi cum aş trage în nişte cutii de carton umblătoare.

Doom 3: BFG Edition este un joc a cărui existenţă nu are sens pe PC. Jocul este aproape identic cu varianta sa din 2004, singurele modificări notabile fiind lipsa opţiunilor grafice avansate, lipsa umbrelor dinamice, adăugarea motion blur-ului şi, a modului 3D stereoscopic şi a noului expansion pack care nu este un punct de interes major şi poate fi terminat într-o oră şi jumătate fără probleme.

Pentru cei ce doresc să-l achiziţioneze pentru o consolă, Doom 3: BFG Edition este un joc ce rulează la 60 de cadre pe secundă şi oferă experienţa completă Doom pe PlayStation 3 şi Xbox 360. Nu cred însă că există foarte multe persoane care vor arunca 40 de euro pentru a juca o variantă pe alocuri mai proastă a unui titlu din 2004 pe care îl pot găsi în coşul de reduceri în variantă pentru PC, jucabilă chiar şi pe un laptop vechi. De asemenea, varianta de PC din 2004 acceptă instalarea de modificări create de comunitate, iar acestea aduc mult mai multe avantaje decât jenanta versiune oficială BFG.