Worms: Revolution Review: La apă cu tine, vierme!

Viermii care ne-au umplut copilăria cu momente distractive s-au întors! De data asta, lumea lor este mai arătoasă şi mai realistică decât a fost vreodată. Să-l primim cum se cuvine pe noul Worms: Revolution!

Noua producţie a celor de la Team 17, Worms: Revolution, îmbogăţeşte reţeta clasică Worms cu câteva elemente inedite. Asupra acestora vom insista în rândurile următoare.

Worms: Revolution vine în primul rând cu o nouă înfăţişare grafică, câmpul de luptă fiind acum tridimensional. Nu, nu avem în faţă un urmaş al eşuatului Worms 3D, căci deşi toate obiectele de pe ecran au trei dimensiuni, planul în care se desfăşoară mişcările viermilor este unul bidimensional, aşa cum a fost încă de la rădăcinile seriei. Trebuie menţionat totuşi că există ceva probleme pe partea tehnică a noului joc, cum ar fi scăderile de framerate pe sisteme care rulează fără probleme cele mai solicitante jocuri de pe piaţă.

Dar nu doar mediul de luptă şi-a schimbat înfăţişarea, ci şi viermii înşişi, care odată cu evoluţia către „realism” şi „înaltă definiţie”, au devenit puţintel mai slinoşi, mai ales că acum sunt tridimensionali şi li se modelează corpul în funcţie de suprafaţa pe care se află. Personal îmi plăceau mai mult cei clasici, de pe vremea Armageddon.

Câmpurile de luptă, ce pot fi generate automat sau create de jucători, se pot încadra în una dintre cele patru tematici oferite de joc la lansare: Beach, Sewers, Farmyard şi Spooky. Fiecare dintre aceste medii de joc conţin elemente de tridimensionalitate şi mult eye-candy. Spre exemplu, un nivel bazat pe tema Sewers va avea pe fundal şobolani şi crocodili ce se plimbă nestingheriţi şi, din când în când, se uită spre „cameră”.

Avem câteva modificări majore şi în ceea ce priveşte gameplay-ul. De exemplu, de acum înainte avem un lucru în plus de care să ne facem griji pe câmpul de luptă: apa. Şi nu mă refer la apa de sub hartă, ci de apa ca armă! Avem trei arme destinate atacului lichid: water pistol, water strike şi water bomb. Fiecare dintre acestea generează apă cu fizică proprie. Nu vă aşteptaţi totuşi la apă de gen PhysX, este vorba mai degrabă de nişte bile de gel care se unesc atunci când se ating.

Apa este capabilă să se modeleze după formele terenului, lucru care duce la două posibilităţi: 1. Inamici scufundaţi în apă, lucru care le aduce o scădere de doar 5 puncte de viaţă după fiecare tură în care se află sub apă, şi 2. Inamici luaţi de cursul apei şi duşi, de preferat, într-o mină sau în apa fatală de la subsolul tărâmului de luptă.

În afară de apă, un nou element important de gameplay este acela al obiectelor cu fizică proprie. Vorbim aici despre obiecte precum brichete, bombe imense sau sticle cu apă, care sunt plasate aleator pe hartă la începutul jocului dar pot fi mutate de către viermii noştri simpatici cu ajutorul unor „arme” special construite. După un anumit nivel de damage primit de un obiect, el va exploda şi se va transforma în apă, foc sau gaz, afectând viermii din preajmă.

Armele viermilor sunt în mare măsură cele cu care eram deja obişnuiţi, însă unora dintre ele le-a fost scăzută eficienţa. Mă refer aici în principal la Jetpack, care acum durează mult mai puţin, dar şi la Ninja Rope, care de această dată oferă o experienţă nesatisfăcătoare atunci când este folosită în modul în care obişnuia să fie utilizată în jocurile anterioare, de cele mai multe ori acest lucru sfârşindu-se cu o cădere a viermelui de la înălţime, fără motiv.

Ultima mare adiţie din Worms: Revolution este sistemul de clase. Da, acum şi viermii au clase. Există patru astfel de categorii de viermi: Soldier, Scout, Scientist şi Heavy. Clasa din care face parte viermele afectează înfăţişarea dar şi abilităţile fizice ale acestuia. Spre exemplu Scout este un vierme subţire, rapid, poate sări distanţe incredibile şi poate săpa tuneluri în care nicio altă clasă de viermi nu poate intra. Heavy, pe de altă parte, este un vierme gras şi greu, însă atacurile sale sunt mai puternice decât ale oricărui alt vierme. Scientist-ul deţine versiuni mai avansate ale anumitor arme şi le oferă coechipierilor câte 5 puncte de viaţă la fiecare tură pe care o începe. Soldier este viermele bun la toate cu care suntem obişnuiţi deja.

Bătăliile pot fi jucate atât împotriva calculatorului cât şi împotriva altor oameni, fie la acelaşi sistem sau prin internet. Cea mai bună experienţă rămâne aceea a multiplayer-ului local, la acelaşi calculator. Multiplayer-ul prin internet este frustrant datorită unei combinaţii între un „browser de servere” prost gândit (nu mi-a arătat niciodată o listă cu servere ci m-a introdus direct în joc) şi un sistem de sincronizare a jocului care strică cel mai important moment al fiecărei ture: afişarea damage-ului făcut pe un adversar – de obicei imediat după lovitură este afişată o valoare mică, după care jocul îngheaţă pentru câteva secunde şi revine cu o valoare mult mai mare.

Nici joaca împotriva calculatorului nu este cea mai plăcută experienţă, căci foarte mult timp este pierdut inutil datorită faptului că AI-ul se preface că ar gândi lovitura înainte s-o realizeze.

Jocul are şi o campanie single-player de care m-am plictisit la scurt timp după ce am început-o. Acelaşi lucru pot spune şi despre modulul de Training care este prost structurat şi mult prea lung pentru ceea ce reuşeşte de fapt să te înveţe. Singurul lucru interesant la capitolul Campanie+Training este că naratorul Don Keystone este întruchipat de vocea cunoscutului actor englez Matt Berry (IT Crowd), care condimentează un pic jocul cu nişte glume mai mult sau mai puţin reuşite, adesea puierile.

Worms: Revolution este un joc bun, dar în niciun caz revoluţionar, aşa cum se insinuează prin numele său. Deşi unele dintre ideile fructificate în noul joc sunt reuşite (includerea apei pe post de armă), există un set de schimbări care au făcut ca jocul să fie mai puţin atrăgător pentru vechii fani ai seriei Worms şi prea complicat pentru cei care pun pentru prima dată mâna pe un joc din această serie.